sâmbătă, 27 decembrie 2008

Feline irascibile...

Spumant de baie cu aroma de zmeura, gel de dus cu floare de lotus, masca hidratanta pt par cu ulei de masline, Paradis olfactiv.

Curios ca un copilas din Alaska in desertul Sahara, se apropie tiptil de marginea cazii si isi etaleaza mandru labutele pe aceasta. Incearca sa identifice parfumul necunoscut, nu reuseste. Ea e mandra ca l-a atras. Se apropie de el. Nasucurile lor sunt atat de apropiate incat 2 secunde se lupta pentru acelasi aer cald. Dupa aceasta ea incepe sa rada ludic si il stropeste amuzata. El o priveste usor iritat, dupa care se refugiaza pe masina de spalat. Incepe sa-si linga superficial blana doar pentru a-i arata ei ca l-a deranjat gestul sau.

Ea isi termina calma baia si apoi elibera apa din cada.
-De ce ma privesti asa, fata imblanita ?
-Nesocotito!
-Libidinosule!

Halatul visiniu ii imbratisa lacom pielea moale aproape uscata. Corpul se lasa purtat molatec catre camera sa imbacsita cu cioclata.

miercuri, 24 decembrie 2008

.Ea-El . El-Ea.

Ea: -Hey, pisi! Ce faci?
El: -Hmm...doar te privesc. Uneori ma infior cand vad cat de patrunzatori sunt ochii tai.
Ea: -Stii...Mie mi-e cam sete.
El: -Sa-ti aduc ceva de baut?
Ea: -Nu. Si totusi as vrea sa beau ceva. Ti-as bea sufletul...
El: -Umh...daca vrei tu...
Ea: -Uh! Vreau...dar mi-am uitat paiul acasa...:(
El: - ?!
Ea: - ! :*
El: -:)

...dupa 2 ore...

Ea: -Pisi!
El: -Da?
Ea: - Vreau sa te rog ceva...
El: -Roaga-ma...
Ea: -Te rog: Acordeaza-mi sufletul cu sufletul tau! Nu conteaza daca il acordezi dupa ureche sau cu acordorul. Si totusi, daca nu il acordezi dupa ureche, te rog sa folosesti in locul acordorului toata sinceritatea, tandretea si atentia de care dispui. Multumesc!

joi, 18 decembrie 2008

Ganduri din ultimele zile


"Viata este doar un studio de televiziune in care toti alergam haotic, vrand sa filmam aceesi reclama : fericirea deplina."

"Un om fericit este acela cu burta plina si vezica goala." :-)

"Cea mai mare calitate a unui om este cea de simti, iar cea mai mare datorie a omului care simte este de a-i invata si pe alti oameni sa simta."

marți, 9 decembrie 2008

Atacat...

Ajuns in baie, se simti izolat de reprosurile nejustificate. Se privi cateva clipe. Se naclai pe degete de negreala prezenta sub ochii verzi. Se spala pe maini de mizeria transferata de pe barile metroului, iar fata de tristetea indusa.
Pe varfuri paseste in camera sa cu peretele de vest plin de afise si patul facut impecabil dis de dimineata. Se aseaza la biroul ce se bucura sa-l vada. Isi permite o imbratisare cu el, lasandu-si usor capul pe suprafata acestuia. Suvitele crete se rasfirara lenese.
Varfurile firelor de par zac inerte pe biroul incarcat. Sunt prea plictisite, n-au chef sa se joace. Degetele le implora macar o o boaba de atentie.Varfurile nu cedeaza, isi mentin pozitia demna,dar pe ascuns, s-au inrosit de emotia invitatiei. Ochii privesc inocenti in gol, nu vrea sa gandeasca nimic, si totusi nu reuseste. Cuvintele agresive ii erau mult prea impregnate in memorie. Vru sa planga. Nici macar asta nu-i reusi. Nu era in stare nici sa asculte muzica, desi calculatorul il imbia nerabdator. Se multumi cu facutul temelor intr-o liniste aproape enervanta si apoi, schita cateva detalii la desenul “bulldog”. Asta ii deschise apetitul. Numai el stia ce bucurie iti poate aduce desfacerea unui bloc de desen “Canson” din ambalaj. Numai sa-l fi vazut cat de delicat si emotionat era si pe buze ti se ivea un sincer zambet.

joi, 4 decembrie 2008

Neliniste nesuferita


Pasii agitati m-au condus pe straduta prea bine stiuta din spatele blocului. In urma cu o seara credeam ca m-a mancat un urias care a mancat si toata straduta din spatele blocului, impreuna cu blocul, felinarele, copacii, masinile si luminile felinarului. In stomacul acestuia se gasea o substanta vascoasa in care pluteau cele mentionate mai sus, iar eu mergeam linistita de-a lungul stradutei nevazand aproape nimic in fata mea din cauza cetii dese.

Mergeam cu aerul rece prezent in tot corpu-mi si ganduri ravasite total pana cand am ajuns in fata scarii si am observat faptul ca inchizatoarea usii imi refuza cheia. Am mers in jurul blocului lipsit de viata cautand un raspuns, dar n-am gasit nimic. Doar singuratate, pustietate si inca mai multa singuratate. Mi-am amintit ca aveam ceva ciocolata la mine. Am desfacut ambalajul incapatanat si cubuletul dulce, pe care scria caligrafic "Emotie", s-a topit iremediabil in cavitatea mea bucala. Brusc blocul s-a luminat, ceata s-a evaporat, cheia mi-a fost acceptata, liftul statea sfidator la ultimul etaj.

Astazi vantul s-a metamorfozat intr-o atmosfera placuta, aproape calda,cheia mi-a fost consimtita de la bun inceput, cerul a fost de un bleumarin perfect, liftul m-a asteptat nerabdator la parter. M-am lasat dusa. Am ajuns in camera-mi slab luminata, dupa cum-mi place. Mi-am ales cubuletul pe care scria "Tandrete" si l-am mancat. Am intrat pe blog si v-am impartasit asta...

miercuri, 26 noiembrie 2008

Corectare teste



Harjaitul stresant si aspru al minei de pix ieftin se aude de undeva din umbra, cateva sunete de pagini date si, o soapta, poate doua, se fac simtite, incontrolabil, din cand in cand. Pixul mazgaleste foarte agresiv, parca ar vrea sa pedepseasca matelialul prizonier, sa-l sfarseasca astfel. Lumina artificiala a neoanelor imi patrunde neinvitata in globul ocular, paseste brutal in fiecare por neajutorat, sugandu-mi lacoma, vlaga din mine. Ritmul alert al pixului s-a mai calmat. Poate ca s-a dat batut, la fel ca alte milioane de pixuri anterioare care au cedat in fata ezitarii si nesigurantei...

Ah! Lucrarea mea urma atunci cand a sunat clopotelul...

duminică, 23 noiembrie 2008

---->>>> :)

Dimineata perfecta...soarele patrunzand neinvitat in camera mea...un borcan de compot de piersici foarte crude,asa cum imi plac...parul foarte ciufulit abia uscat..."Cantec prost"...motanul dormind pe perna mea, afisand un zambet discret pe mutrita-i blanoasa...blog...il trezesc, ma priveste nedumerit si totusi mandru ca-l bag in seama...se intinde lenes...isi continua somnul la soare...gandul imi zboara la El...probabil doarme...Dimineata perfecta...

Rosul suprem :D

Unghiile-mi sunt cufundate intr-un rosu pur, parul intr-un prosop calduros, iar sufletul deja in lumea viselor...dar nu puteam patrunde total in aceasta lume daca nu ieseam, mai intai, din cea reala. Iata iesirea mea:

omul told me : "only people we know may know our weakness because only they will take care of us"

Nu demult, m-am gandit la ceva asemanator spunanadu-mi faptul ca atunci cand incepi sa cunosti cu adevarat o persoana este inevitabil sa nu-i cunosti si defetele.
Si atunci mi-am zis : "Eu vreau sa cunosc persoane care la randul lor sa ma cunoasca, dar nu vreau sa-mi cunoasca defectele, pentru ca poate atunci nu ma vor mai placea."

costi m-a calmat spunandu-mi ca daca acele persoane imi sunt prieteni adevarati, ma vor accepta asa cum sunt si nu voi fi ocolita. :)

Si totusi, cand putem fi siguri ca intr-adevar cunoastem o persoana?
Cred ca niciodata pentru ca, dupa cum am invatat la psihologie, psihicul uman este in permanenta schimbarare...

p.s.legat de rosul pur ce sta mandru pe unghiile mele; zilele trecute m-am ascuns in spatele unui rosu nu foarte intens si sidefat, desi ceea ce-mi doream cu adevarat era acest rosu ce ma stapaneste acum;
deja m-am indragostit de el...

p.p.s. noapte buna, trifoiasi ! :) >:D<

duminică, 16 noiembrie 2008

Sufletul

Sufletu-mi se zbate disperat...incearca sa se elibereze...vrea sa fuga ("lasul!")...ar vrea sa topaie salbatic pe plaja ludica din vis... ("Elibereaza-ma, perfida durere!")
Momentan am reusit sa-l retin...i-am dat ceea ce-si dorea cu ardoare...ceea ce-si dorea de prea mult amar de timp...nu va voi spune ce anume...sunt putin egoista...stiu...dar uneori e bine sa fi egoist...
Mananac un cubulet de ciocolata amaruie...aroma bine cunoscuta si totusi mereu schimbatoare in functie de starea ta de spirit...

joi, 13 noiembrie 2008

El II

As fi vrut sa-mi spuna ca i-a fost dor de mine, dar din pacate, nu are cum...

Fara a intrerupe contactul vizual, fata il lua cu grija si atentia cuvenita si il lasa bland pe perna ei, ca pe un tron doar al lor, al felinelor...el ii transmise prin privire o falsa atitudine intrebatoare, caci stia ca are voie sa-si petreaca timpul pe perna ei. Ii placea la nebunie sa-i observe mandria si bucuria ce reieseau ca efecte a urcarii pe tron. Il parasi o perioada scurta de timp, caci mama ei o chema la masa de 12 minute deja. Cand se intoarse, il gasi in exact pozitia in care il lasase. Vicleanul, o scruta cu superioritate, caci ea ii acorda atentie studiindu-l fascinata, iar el se hranea zilnic tocmai cu aceasta atentie...

marți, 11 noiembrie 2008

El I

Cu cat respect si admiratie priveste fix in ochii sticlosi ai pisicii de plus situata langa el...Este o privire curioasa, dar in acelasi timp relaxata pentru ca stie faptul ca dintre ei doi tot el este superior.Pe cat de firava-i este mustata crem deschis, pe atat de duri coltii ce se ascund sub falcutele aparent zambitoare. Pe cat de inocent pare, pe atat de viclean este in realitate. Este un maestru al disimulatiei, caci isi ascunde adevarata latura puternica in spatele unor detalii exterioare pe care si le exploateaza si si le ingrijeste ca nimeni altul, cu buna stiinta...

luni, 10 noiembrie 2008

Advanced Global Personality Test Results

Extraversion
|||||||||||||||||| 74%
Stability
|||||||||||||||| 66%
Orderliness
|||||||||||| 50%
Accommodation
|||||| 22%
Interdependence
|||||||||| 36%
Intellectual
|||||||||||||||| 62%
Mystical
|||||||||||||| 56%
Artistic
|||||||||||||||||| 76%
Religious
|||||||||||||||||| 76%
Hedonism
|||||| 23%
Materialism
|||||||||||| 50%
Narcissism
|||||||||||||||||| 76%
Adventurousness
|||||||||||||| 56%
Work ethic
|||||||||| 36%
Humanitarian
|||||||||||||||| 70%
Conflict seeking
|||||||||||| 50%
Need to dominate
|||||||||||||||||| 76%
Romantic
|||||||||||||||| 63%
Avoidant
|||||| 23%
Anti-authority
|||||||||||||||| 63%
Wealth
|||||| 30%
Dependency
|||||| 23%
Change averse
|||||||||| 36%
Cautiousness
|||||||||||||||| 70%
Individuality
|||||||||||||||||||| 83%
Sexuality
|||||||||||||| 56%
Peter pan complex
|||||||||||| 50%
Family drive
|||||||||||| 50%
Physical Activity
|||||||||||||||| 63%
Histrionic
|||||||||||||||||||| 83%
Paranoia
|||||||||||| 43%
Vanity
|||||||||||||||| 63%
Honor
|||||||||||||||| 70%
Thriftiness
|||||||||||| 50%

Stability results were moderately high which suggests you are relaxed, calm, secure, and optimistic.
Orderliness results were medium which suggests you are moderately organized, hard working, and reliable while still remaining flexible, efficient, and fun.
Extraversion results were high which suggests you are overly talkative, outgoing, sociable and interacting at the expense too often of developing your own individual interests and internally based identity.

vineri, 7 noiembrie 2008

Mi-am mancat "modelul"

Mi-am mancat "modelul". A fost gustos si totusi regret putin. Bietul de el! A fost un model bun, nu s-a miscat nici macar o secunda din pozitia in care l-am fixat atata timp cat mana mea a intrat intr-un ritm nebunesc umpland foaia odata alba. I-am privit fermecata forma unica, diferentele de lumina si umbra, codita gratioasa si apoi am incercat sa-l reprezint. Odata terminat desenul, m-am spalat pe maini de negriciunea carbunelui, dar si de crima ce urma sa fie infaptuita. I-am inghitit coaja subtire, mijlocul proaspat si apoi sufletul dulce plin de inocenta si semintele care il tineau in viata.
Of! Bietul mar...

duminică, 2 noiembrie 2008

Iubirea - vrajitoare egocentrica

Iubirea este o vrajitoare al naibii de priceputa. Stiu ca am intrat cam brusc in subiect dar astfel am simtit nevoia. Sa revenim, chiar este o vrajitoare foarte priceputa, poate chiar printre cele mai pricepute. Dar nu este o vrajitoare ca cea la care va ganditi deja: batrana ridata, egoista, urata si malefica, ci o vrajitoare egocentrica perfect constienta de abilitatile si de valorile sale. Numai iubirea poate uni doua persoane total diferite, numai ea poate scoate la iveala tot ce e mai bun in oameni, numai ea te impinge sa iti schimbi parerea despre lucrurile care inainte ti se pareau banale sau stupide si sa te faca sa te simti firesti, numai ea implica in acelasi timp intelegrea, comunicarea, afectiunea, emotia, spontaneitatea, increderea, completandu-se una pe cealalta intr-un intreg incredibil de echilibrat, numai ea te poate impinge la compromis. A putea iubi este o adevarata binecuvantare, pentru ca nu multi o ating in decursul vietii lor, dar si atunci cand o ating sunt luati in surprindere de ea, cea demna de rangul ceresc...

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

sambata...

Ultimele raze de soare ale zilei mi-au mangaiat bland obrazul, parul, dar mai ales sufletul. Tipii jucand baschet in parc ore in sir fara se plictiseasca. O veverita care nu si-a aratat prezenta. O chitara chinuita de mine. O ciocolata Milka. Cativa fani falsi, din pacate. Contrastul cromatic realizat intre iarba inca verde si frunzele ingalbenite cazute una cate una clatinandu-se usor in adierea lina a vantului. Un parfum specific greu de reamintit. Un par moale si matasos. Un bloc de desen si 2 bucati de carbune. 3 ore de calm vesel, lichid, intr-o lume nebuna. Cladirea impunatoare de peste drum, cea care unora le creeaza groaza permanenta, altora le dezvolta o moara in stomacel, iar altora nu le transmite pur si simplu nimic. Ma intorc in vesnic a mea camera in care ma simt atotputernica. Momentan trebuie sa-mi canalizez atentia si energia spre ceva teme. Ma gandeam ceva mai devreme: Daca zburam mai sus decat pasarile, daca ne scufundam mai adanc decat pestii, ce mai vrem sa dovedim impotriva naturii? De ce nu putem invata legea traiului armonios intre oameni si natura fara sa o distrugem ca niste bestii malefice ce suntem uneori? Nu stiu. O zi perfect de......sambata...

vineri, 24 octombrie 2008

Brrr....


Brrr...era mai cald la metrou decat este afara in atmosfera complet uda. Tremur...totusi mi se pare interesant fenomenul de a tremura (desigur ca gandindu-ma la asta uit de faptul ca mi-e frig) deoarece parca este o forma a corpului de a-ti arata ceea ce tu ai observat deja sau nu : faptul ca este frig. In fine, cred ca voi innebuni complet daca mai vad inca o data la metrou la acele televizoare nou-noute reclama la pasta de dinti Blend-A-Med 3D White Luxe sau la Gillete Fusion sau la Milenium Bank si alte prostii.

Astazi m-am trezit fix la 8:27, desi imi programasem ceasul desteptator de la telefon sa sune la 8:33. Ador sa observ perspicatatea corpului meu care stie cam pe la ce ora ar trebui sa se trezeasca. Profitand din plin de cele 6 minute neprogramate, am ales sa deschid geamul si sa privesc pur si simplu cerul...Hmmm...cam innorat si usor cenusiu pentru gustul meu.



De asemenea, il vad pe motanelul meu, Toto, cum ma priveste furios, parca reprosandu-mi pentru a nu stiu cata oara faptul ca iar mi-am pus ceva caiete pe pervazul de pe interior. Pacat ca nu stie ca nu le pun ca sa-l supar, ci chiar pentru binele lui pentru ca incerc sa-l dezobisnuiasca sa mai doarma acolo. Si incerc acest lucru pentru ca odata era geamul deschis si el dormea acolo si sprijinandu-se de plasa,aceasta s-a deschis si el ar fi putut sa cada, ceea ce m-a speriat grozav :D Am crezut ca voi adormi in ora de latina, noroc ca ora dureaza doar 50 min. Ar trebui sa ma apuc de bagajel, caci maine plec in excursie...uneori e bine sa mai iesi putin din rutina zilnica...:)

joi, 23 octombrie 2008

Autoportret...

Astazi am intrat intr-un vagon al metroului nu foarte plin deci mi-am permis sa ma asez pe un scaun . Langa mine se afla o femeie cu fetita sa in brate. In urmatoarea secunda am fost sigura de ce va urma: fata fetitei, inconjurata de doua codite balaie impletite probabil de mama ei, se lumina si atunci am stiut ca va incerca sa atinga cel putin unul dintre lucrurile care atarna de ghiozdanul meu. Si asa s-a si intamplat: s-a aplecat usor privindu-mi intrebator si apoi a atins insigna ce statea bine infipta in textura ghiozdanului, incercand sa-i ghiceasca materialul din care este confectionata. Nu a apucat prea mult timp sa o tina in manute, caci metroul ajunsese la capat si a trebuit sa coboram, insa la plecare mi-a zambit recunoscatoare. As numi asta un fel de nevoie de a simtit lucrurile, de obicei intalnita la cei mici. Si eu am inca aceasta nevoie si mi se pare absolut fireasca. In fine, apoi m-am amestecat prin multimea haotica ajungand la Unirii unde Veronica ma astepta deja de 7 minute. Am iesit impreuna la suprafata si am luat-o agale spre Universitate, intrand pe Lipscani si apoi pe o mica strazisoara care ne-a condus spre Rai, si anume "Hanul cu Tei". Nu stiu daca este de vina poate si aspectul de vechi, dar plimbandu-ne pe acolo in cautare de cartoane colorate pentru ora de educatie plastica, am simtit ceva nemaintalnit pana acum: pur si simplu nu mai voiam sa plec de acolo, as fi vrut sa intru in fiecare magazinas, sa vad fiecare articol, dar timpul nu prea ne-a permis. Insa am avut timp sa-mi achizitionez ceva ce de mult timp imi doream : carbune de desen. Abia astept sa-l incerc intr-un desen viitor. Intre timp la ora de educatie plastica ni s-a impus tema autoportretului pe acele cartoane, ceea ce nu stiu daca m-a bucurat sau nu. In mod normal sunt destul de creativa si imi place sa desenez, dar sala de clasa nu este mereu un cadru potrivit pentru orice. In fine, m-am caznit putin sa nu acord atentie harmalaiei din clasa. Iata ce a iesit :

Model





Inceput de autoportret:

luni, 20 octombrie 2008

Nu stiu inca numele potrivit :D



Exista un pod care te conduce dinspre copilarie spre adolescenta. Fiecare il trece cum poate. Pe partea cealalta ne asteapta o lume total diferita celei pe care am privit-o pana atunci ochi de copil. acea lume are nevoie de oameni cu nobletea-n suflet, iubirea-n inima si speranta in priviri. Tot ce trebuie sa faci este sa incerci sa nu te impotmolesti la mijlocul podului si odata ce ai trecut pe partea cealalta sa ai curajul sa-ti iei viata-n manute si sa inveti sa-ti invingi temerile, dar si sa nu uiti sa visezi...



Era o zi perfect senina. Pur si simplu simtea ca are nevoie de o zi pe care sa si-o dedice ei, ei si numai ei. Astfel si-a luat micutul ghiozdanel, si in micutul ghiozdanel cheile, telefonul mobil, mp3-ul si portofelul in care avea abonamentul la metrou si desigur buletinul. S-a dus in parc, a urcat de-a lungul unui sir relativ lung de trepte si sus a gasit o carare pe care nu o stia acolo, dar era imposibil caci ea fusese de mai multe ori in acelasi loc si nu era nicio carare. Porneste pe cararea sireata si curand se vede deja cufundata intr-o padure intunecoasa. Aceasta avea o pereche de ochi patrunzatori, un nas carn si o gura cu niste buze imense mai mult decat hidoase...A continuat sa mearga astfel vazand langa un copac un mic demon. S-a asezat langa el pe iarba fina. Acesta i-a oferit mana lui, iar ea ii analiza mana precum un copil analizeaza trunchiul unui copac taiat (pentru a-i ghici varsta), o bomboana tocmai primita (incercand sa-i ghiceasca gustul) sau precum un detectiv cazierul unui infractor...

vineri, 17 octombrie 2008

"Iarta-ma! Eram indragostit/a..."


Ce stare de spirit, ce cer de un albastru perfect, ce mancarici in corp, ce tendinta de a fi mai bun cu toata lumea si de a o privi printr-o umbrela uriasa transparenta roz. Aud tot mai multa lume in jurul meu, aproape zilnic exclamand emotionata: "-Sunt indragostit/a!"Cred ca atunci cand esti indragostit uiti ca ti-e foame ori sete (asta pana cand corpul incepe sa-si ceara drepturile de a fi bine ingrijit), pur si simplu parca ai alt cap insurubat de gat si al tau e plecat undeva departe.



Desigur ca fiind neatent la lucrurile din jurul tau incepi sa faci greseli, minore dar tot greseli. Si atunci poate interveni scuza: "Iarta-ma! Eram indragostit si nu stiam ce se intampla." Si totusi, cate greseli poti motiva cu aceasta? Si este oare corect sa iti motivezi greselile dand vina pe seama unui sentiment atat de firesc si de frumos.



Eu nu cred pentru ca asta poate duce la uratirea lui si nu trebuie sa ne pierdem total capul, ci sa ne pastram un minimum de luciditate, astfel incat sa nu ne afectam viata cotidiana (asta insemnand in limbaj parintesc atunci cand parintii afla ca subsemnatul copil este indragostit, sa nu ne afecteze in notele de la scoala), dar eu cred ca poti fi indragostit fara ca aceasta sa aiba efecte neplacute in "viata cotidiana". Tot ce trebuie sa faci este sa iti pastrezi acea cescuta de luciditate.

Acum esti apt pentru a te indragosti...:D Indragosteala placuta tuturor ! :D

joi, 16 octombrie 2008

Muzica sufletului


Cred ca exista un moment in viata fiecaruia in care chiar nu mai stii incotro s-o apuci si ce sa faci cu viata ta. Dar eu cred ca asta este o stare indusa de "muzica" indusa la maxim de cei rauvoitori din jurul nostru.



De aceea, pur si simplu trebuie ori sa-ti pui niste doape enorme in urechi pentru a te proteja impotriva lor, ori pur si simplu sa-ti bagi in urechi castile de la mp3 si sa dai play "muzicii sufletului" tau si sa plutesti pur si simplu spre ceea ce simti tu ca trebuie sa faci. Daca vom asculta de muzica majoritatii vom ajunge toti sa ascultam acelasi "gen muzical", al ignorantei si inculturii. Asa ca fiti speciali si nu va axati pe un singur "gen muzical", ci urmati-va propria muzica "sufleteasca" si fiti mandri ca va urmati dorintele pentru ca asta chiar este o prioritate in viata!

Postare din tot sufletul pt V. Nu renunta!

duminică, 12 octombrie 2008

Iubire in bule de spumant


Nu stiu daca faptul ca azi m-am intepat intr-o urzica mi-a alterat creierul ( o scurta escapada de o zi la munte )sau pur si simplu sunt o fire mai iubareata, caci tind sa vad iubire in cam toate lucrurile. De exemplu, astazi am vazut-o in timp ce faceam baie. Am turnat niste spumant in cada si am dat drumul la apa, intre timp am inceput sa ma dezbrac, iar spuma parfumata sa se contureze frumos. Nerabdatoare, ca de obicei, am intrat repede in cada plina deja cu spuma si urmatorul instinct a fost sa ies imediat afara (apa era prea fierbinte), dar nu puteam caci eram plina de spuma, asa ca am dat drumul la robinetul de apa rece pentru a mai echilibra temperatura apei (exact ca intr-o relatie daca te arunci cu capul inainte fara sa verifici inainte "apa", iar primul instinct este sa parasesti relatia, fara sa incerci "sa dai drumul la apa rece").



Asa...apoi am ascultat cum se dizolva spuma cu un sunet destul de enervant as spune, astfel ca m-am afundat in apa si cu urechile si am inchis ochii (in sfarsit, ceva liniste). Cand am iesit la suprafata mai era cam jumatate din spuma initiala, aceasta inca sfaraind grozav. Am privit-o pana a disparut complet si apoi am incercat sa agit apa pentru a reaparea spuma...nu m-am ales decat cu cateva bule ratacite, parca spuma pur si simplu nu mai voia sa apara. (din nou, similitudinea cu o relatie..."spuma" initiala este fabuloasa, doar ca face un zgomot cam enervant; daca o ignori(deci intri cu capul in apa), aceasta va cam diparea; apoi daca o neglijezi complet (privesti cum se dizolva) aceasta va disparea si oricat vei incerca sa obtii aceeasi spuma initiala din aceeasi relatie nu vei izbuti) Apoi iesi din cada, cam sifonat si dezamagit de disparitia "spumei", dar si increzator, caci poate saptamana viitoare faci din nou o baie cu "spuma" desigur daca iti permite timpul.

vineri, 10 octombrie 2008

Buna! Sunt 2 EU...


2 EU...Ei bine fiecare EU are de fapt 2 EU: unul exterior si altul interior. In rare cazuri acestea sunt identice pentru ca suntem al naibi de falsi, (uneori) astfel incat desi EU nostru intrerior simte ceva, noi adoptam un alt EU exterior pentru al ascunde pe cel interior. Poate ca uneori e bine sa te ascunzi, dar te-ai ascuns ieri, te ascunzi azi, te ascunzi si maine, si pana cand te mai ascunzi? Cand acesti EU se vor intersecta?



Astazi Eul meu exterior a fost impecabil as putea spune, dar Eul interior nu stiu cui i l-am lasat, caci parca astazi a cam lipsit din mine. Totul a inceput la metrou, in drum spre scoala. Am asteptat aproximativ 7 minute pe peronul nici prea plin, nici prea gol. Am patruns in vagonul destul de gol, motiv pentru care mi-am permis sa ma asez pe scaun. Am ramas profund dezgustata privind 2 tineri, cica indragostiti. Tipul tocmai ii verifica agenda telefonica si tipa era nervoasa din acest motiv. Nu-i inteleg...unde mai este incredererea? M-am imaginat ridicandu-ma in picioare si incepand sa sustin cauza increderii in iubire, acea iubire pura, simpla, dar magica in acelasi timp. Am renuntat la idee pentru ca nu cred ca mi-ar fi acordat mare atentie si s-ar mai fi uitat ciudat la mine si tot compartimentul. Dupa ceva timp de gandire la unele cupluri pe care le-am tot observat de-a lungul unui timp, cred ca am descoperit ceva comun la aceste cupluri: Sindromul "Te iubesc, dar nu prea". Se manifesta la unul sau chiar la ambii parteneri si consta in spunerea a 2 cuvinte foarte importante (Te iubesc), dar care nu se potrivesc situatiei date, fiind spuse de persoane care nu simt intensitatea celor doua cuvinte. Am incercat sa-mi dau seama (fara prea mari sanse de izbanda) de ce o fac. Cred ca pentru a convinge cealalta persoana din cuplu de asta sau chiar pentru a se convinge pe ei insisi. In fine, bine ca am mers alaturi de ei doar 3 statii.



Apoi m-am amestecat cu actuala carte preferata (presimt ca nu e genul de carte pe care sa o pot uita, deci va ramane preferata). Este o carte extrem de speciala, o carte care mi-a miscat Eul interior, determinandu-ma sa ma gandesc tot mai mult la ea. Astazi am observat ceva foarte interesant si anume, cum incep sa citesc mai departe din ea, ochii incep sa-mi lacrimeze (destul de ciudat fenomen) ochii. Mi s-a mai intamplat sa plang fara sa stiu de ce, dar asta chiar este ceva magic : pur si simplu cartea ii transmite ceva Eului meu interior, iar Eul interior se foloseste de Eul exterior pentru a-mi semnala asta. Ei bine, felicitari Eului meu interior care a reusit astfel sa ma faca sa pretuiesc mai mult cartea. (Mi-a luat cam mult timp sa-mi dau seama pentru ca de 5 zile imi lacrimeaza ochii cand citesc din ea si totusi abia astazi am facut corelatia. Totusi sunt fericita ca am observat ca inca am capacitatea de a fi sensibila si nu ignoranta).

marți, 7 octombrie 2008

Dependenta de net si de imbratisari


ATENTIE! Acest articol a fost scris cu o zi in urma...acum am net slava Domnului.

As fi vrut sa nu fiu nevoita sa scriu acest articol, dar iata-ma in fata faptului implinit. Nu am net! O seara fara net e o seara pierduta: nu pot sa blogaresc, sunt obligata sa wordesc si in ziua in care voi avea net sa pastuiesc pe blog. As vrea sa pot sa ma uit pe hi5, poate mi-a mai lasat cineva vreun comentariu, sa stau pe mes, astfel avand posibilitatea sa comunic cu trifoii mei sau sa verific daca EL este online (Vero stie), sa imi iau vreun film sau sa caut ceva pe net. Din pacate, niciuna dintre aceste actiuni nu sunt prea realizabile acum.:( Cred ca ma voi multumi sa fac tema la mate si apoi sa pictez ceva. Daca sunteti cuminti poate va arat si voua. :P
Am citit ceva zilele trecute (unora dintre voi deja v-am impartasit), ceva care mi-a atras atentia (mare lucru) : “Ai nevoie de 3 imbratisari pe zi pentru a supravietui. Dar 15 ti-ar fi suficiente!” B. Tanner. Sper sa va foloseasca si voua la ceva si sa va faca ceva mai fericiti. Eu am primit astazi 11 imbratisari. Yeeee! Desi 1 dintre ele a semnificat cat 10 ;)) (Vero stie again ). De asemenea, l-am salvat pe trifoiul Costi care era la ananghie neprimind nicio imbratisare astazi, eu l-am imbratisat de 2 ori si Vero o data. Good job, Vero! Hey! Tu de cate ori ai fost imbratisat azi? :)

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Viata de ieri - Viata de azi - Viata de maine



Incredibil cate schimbari avusesera loc in ultima vreme. Unele schimbari impuse ( profesori schimbati ) si altele care se cereau singure. Ori era impresia ei si incepea sa creada ca sufera de astenie de toamna, ori era adevarat. Ieri era fricoasa, timida si neinsemnata. Asa se simtise. In dimineata aceasta a simtit cu adevarat ca s-a trezit. Ar fi vrut sa mai doarma, dar stia ca trebuia sa mearga la cor, ceea ce pe moment era foarte enervant. Odata ajunsa a observat toate fetele celor prezenti: unele vesele, altele indignate, iar altele deja incepusera sa susoteasca despre ea. Au inceput sa faca vocalizele. In momentul cand a inceput sa cante s-a simtit atotputernica peste tot si toate. Atunci descoperise misterul : desi erau multe neintelegeri intre fetele de la cor, atunci cand cantau nu mai tineau seama de ele, astfel rezulta ceva incredibil de adevarat si de pur. Aceasta era totusi pasiunea lor comuna. In drum spre casa a terminat de citit (spre bucuria Veronicai) o carte foarte speciala pentru ea, pe care (by the way) a crezut ca a pierdut-o de doua ori in cele doua saptamani in care a citit-o. A inceput sa planga la fel de sincer precum un copil mic. Cartea aceea ii oferise in acelasi timp suferinta si veselie, durere, dorinta, admiratie. Stia ca nu o va uita niciodata. Astazi stie ca a revenit la o forma initiala a ei, dar mult imbunatatita si dupa multa vreme, era in sfarsit fericita. Simtea ca a renascut, deoarece isi reluase o parte din activitatile ei preferate. Si-a redescoperit creativitatea de mult pierduta ( Adriana si altii stiu ). Acum era sigura ca orice va fi maine nu o va mai putea impiedica sa faca si sa spuna ceea ce-si dorea cu adevarat. Ii lipseau doua lucruri pentru a fi deplin fericita : o iubire pura si profunda si desigur, a merge la acea activitate care mereu o facea sa-i curga viata-n vene si nu sange: repetitiile la teatru. Costi! Misha! Iulia! Dragos! Lavi! - persoane dragi care spera ca vor ramane dragi...

Imi salut toti trifoii cu 4 foi. Sper ca v-am furat macar un zambet, daca nu o schimbare totala de spirit si vreau sa cred ca a citi pe blog-ul meu este o activitate placuta pentru voi toti si nu o obligatie pentru ca v-am rugat eu. Sper sa va placa articolele ce vor decurge in urmatoarea perioada la fel de mult pe cat imi plac mie.

vineri, 3 octombrie 2008

Pierdere in multime


Era o banala zi de vineri in care tot ce-si dorea era sa treaca neobservata prin multime. Dar stiti si voi cum e: nu prea reusesti atunci cand iti propui asta. Statea pe peronul mult prea aglomerat de lume grabita. Asculta la Mp3 una dintre melodiile ei preferate. Ii placea sa stea pe peron ascultand melodia, astfel formandu-si un strat protector impotriva lumii si sa se uite din cand in cand la ei si sa constate ca o privesc pe furis si cand ea le intoarce privirea isi trantesc privirile curioase in pamant. Mai tarziu, in metrou, observa in refletia geamului aceleasi priviri curioase care o faceau sa zambeasca fara voia ei. Ii placea sa zambeasca in metrou deoarece oamenii nu sunt obisnuiti sa observe fete vesele si asta ii determina sa fie curiosi. Apoi isi ridica brusc privirea si ii vedea in refletia geamului cum isi intorceau capetele. La scoala a invadat-o un sentiment de pierzanie printre atatia adolescenti grabiti. Oare unde voiau sa ajunga? A fost atat de derutata de graba asta incat a scris data pe tabla 4.X. in loc de 3.X., evident fara sa-si dea seama. Ideea e ca suntem prea grabiti si ca uneori trebuie sa stam la semafor, nu sa trecem pe rosu.

Am vrut si chiar am scris despre o fata al carei comportament ma intriga, in acest articol. Dar apoi am realizat ca nu i-am cerut voie. Suntem foarte asemanatoare. In schimb pot spune, cu zambetul pe buze si fara sa regret, ca mi-a oferit o lectie chiar fara sa vrea. Este foarte adevarat ca trebuie sa ne urmam instinctele, pentru ca daca nu le-am urma, nu am mai fi spontani, dar exista anumite instincte care nu sunt tocmai demne de a fi urmate, si anume cele impulsive.
As vrea sa-i multumesc unui trifoi foarte drag, O. pentru sustinere si pentru increderea pe care mi-a redat-o in mine si in cei din jurul meu care merita. Apropo , sa iei si tu un Fervex, poate iti mai trece raceala. Pup. P.S. Poza cu soarele e facuta de mine. :D

marți, 30 septembrie 2008

Atatea moduri de a iubi...


Atatea moduri de a iubi si totusi atat de diferite toate. Oare de ce? Probabil pentru ca si oamenii sunt diferiti. Iubirea poate fi derutanta in perioada adolescentei, deoarece de fapt noi suntem cei derutati. Fiecare o percepe intr-un fel propriu, unic. Unuia poate iubirea ii miroase a vanilie, iar prietenului sau cel mai bun ii miroase a ciocolata. Si atunci, daca fiecare o percepe in felul sau, eu vad o reala problema: daca cineva o percepe gresit? Din aceasta intrebare decurge aproape automat o alta : iubirea poate fi perceputa gresit? Intr-un articol anterior (http://fragmentede-adevar.blogspot.com/2008/07/iubire-in-culori-de-lac-de-unghii.html) am incercat sa inteleg iubirea ca pe un lucru simplu, dar i-am subestimat puterea deoarece IUBIREA chiar este esenta vietii ! Cum ar fi viata noastra fara un strop de iubire? Eu vad ca am fi niste zombii incapabili de orice alt sentiment. Cum ar fi daca nu ne-ar iubi parintii, mai ales atunci cand ne simtim singuri? Cine e mereu alaturi de noi? Ei. Am mai descoperit ceva interesant. :D Iubirea se transmite din generatie in generatie deoarece prima forma de iubire cu care luam contact este cea neconditionata a parintilor. Apoi, dupa o vreme in special in adolescenta, ajungem sa uitam asta sau sa ignoram pur si simplu pentru ca centrul fiintei noastre se fixeaza in jurul cercului de prieteni. Atunci ne dorim iubirea, atentia si aprecierea prietenilor. Cam atat pentru seara asta...incepe Tila Tequila...acolo studiez un tip de iubire mai ciudata. Un sfat pentru totii cititorii :
Iubiti-va parintii deoarece ei v-au transmis darul iubirii si este un dar intr-adevar valoros!
Te pup,mami. :D

Prizee.com

Prizee : Jocuri Gratuite şi Cadouri ! Uite ca am vazut-o si pe asta. Se face ca e un site cu jocuri pentru copii mici si jucandu-te acumulezi Bubz, cu care apoi iti comanzi cadouri acasa. Si totul este absolut gratis deoarece jucandu-te zilnic le faci multa publicitate, astfel ei fac o gramada de bani. Frumos! In rest, ce ar mai fi de zis? Este o metoda excelenta si destul de placuta pentru amatorii de pierdut timpul aiurea.

luni, 29 septembrie 2008

O zi.....din duzina de zile banale

Astazi a ajuns mai devreme la scoala, a stat langa sala de clasa 5 minute intr-o liniste totala pe holul pustiu. Apoi si-a dat seama ca a astepta douazeci de minute langa o usa a unei clase care ar putea fi goala nu era tocmai o idee care sa-i surada. Astfel a intredeschis incetisor usa si cand a vazut profesoara stand la catedra a inchis-o foarte repede bajbaind un "Buna ziua!" auzit doar de ea. Se duse in baia fetelor pentru a se observa in oglinda absolut dezgustator de murdara, dar mirosul de urina proaspata nu a lasat-o sa stea acolo mai mult de 2 minute. Dupa doua ture scurte de hol s-a asezat in ghemuit langa sala ei de clasa si isi scoase un caiet mic si galben, acesta cuprinzand gramatica limbii latine. Nu-i venea sa citeasca prea mult din el deoarece nu-i placea noua profesoara de latina, dar o facu totusi pentru a trece timpul mai usor si pentru ca oricum nu conta ce credea aceasta. Curand dupa aceasta au venit langa ea doua colege.
-Ce faci, Ana? Ce citesti acolo?
-Hmm...ceva pe la latina.
-!?!! De ce? Ne da test ?
-Nu. Trebuia?
Si pleaca afara.
Ana pur si simplu nu intelegea uneori unele persoane. Ea era aproape singura din clasa careia ii placea latina. Ceilalti o considerau inutila si grea. Ei cu siguranta, ii placea mai mult decat matematica, fizica sau chimia. Se suna in sfarsit, de iesire. Intra in clasa, isi lasa ghioadanul si se duce pe holul pe cat de linistit in urma cu 10 min, pe atat acum de aglomerat si de zgomotos. Era plictisita de aceleasi fete triste, stresate sau exagerat de vesele, ale unor persoane total ignorante. Ziua trece greu, dar sigur. In final se mai inveseleste, datorita trifoilor cu 4 foi de la scoala. Merge cu metroul , zareste din nou acel cuplul atat de dragut, din nou ramane uitandu-se la ei, dupa ce ii saluta desigur. La Unirii ea si V. se intalnesc cu niste colegi de la o alta clasa de a 10-a. Ana le-o prezinta pe Betty cea Lanoasa. Raman uitandu-se cam ciudat. Uneori ii placea la nebunie sa faca asta: sa ii socheze numai de dragul de a le vedea fetele. S-a mai dus o zi, e vremea temelor.

Oare maine va avea loc acel eveniment misterios la care spera ea sau va fi din nou o zi banala?
Oare cerea atat de mult? Isi dorea doar ceva simpatic in viata ei. La fel cum ea era mereu vesela asa sa fie si altcineva in jurul ei. Cineva gata sa o surprinda, dar pe ea nu o surprindeau prea multe pentru ca aceste "multe" nu se intamplau. Si-ar fi dorit o viata plina de evenimente spectaculoase la fiecare pas, persoane interesante care sa o aprecieze ca pe un trifoi cu 4 foi ce este, dar acestea uneori intarziau sa apara, nimeni nu se gandea prea mult la ea si nimeni nu-si dadea seama de dorinta ei aceasta atat de bine ascunsa. Poate intr-o zi se va intampla si asta, doar daca asa e scris sa fie.

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Melodie lina in suflet



Am primit o melodie senzationala de la unul dintre trifoii mei cu 4 foi preferati, dar ce tot spun? Toti trifoii mei cu 4 foi sunt preferati. Este incredibila si nu pot decat sa-i multumesc pentru ca mi-a impartasit-o. Ata de trista si totusi atat de frumoasa in acelasi timp, ma determina sa o ascult la infinit, incep sa cred ca este malefica si creeaza dependenta. Numai pe mine ma pot apuca scrierile pe la ore atat de tarzii ca aceasta. Si ce daca ? Sunt frustrata , iritata , dar in acelasi timp calma si impacata cu mine insumi. De ce unii pot traii fericiti in prostia lor fara ca nimic sa-i tulbure, iar altii, care constientizeaza lumea din jurul lor si brusc incep sa fie pur si simplu bombardati cu tot felul de probleme fizice, chimice, spirituale etc. Nu stiu. Poate asa e decurgerea fireasca a lucrurilor. Eu vreau sa urmez fiecare etapa normala, desi uneori nerabdarea si curiozitate ma incurajeaza sa trec mai departe. Cam atat pentru seara asta, e timpul pentru somnicul necesar.

Aveti grija de trifoii vostrii cu 4 foi ! Apreciati-i ca sa nu-i pierdeti si daca inca nu-i aveti, cautati-i bine ! Succes in gasirea lor ! Eu ii pup pe totii trifoii mei , se stiu ei care sunt.

joi, 25 septembrie 2008

Seara de septembrie



Afara ploua cu galeata si totusi, nu cu o galeata indeajuns de mare pentru a se inunda orasul si a fi scutiti de scoala.
Sa vedem...
-tema la engleza - Verificat
-tema la franceza - Verificat
-citit la latina - Verificat
-m-am spalat pe dinti - Verificat
-am avut grija de acneea mea aflata in stadiu mai mult sau mai putin incipient - Verificat
-m-am imbracat in pijamaua albastra cu norisori albi in care ma simt perfect ( o puteti vedea in imagine :X )- Verificat
Ce as mai avea de facut? A! Gata, stiu ! Sa blogaresc - una dintre actiunile preferate in ultimul timp - (acum) - Verificat

Ce a fost odata? A fost un fir de par prins de scalpul meu. Il purtam cu mine pretitundeni, fireste, in minte si in suflet, nefireste. Si intr-o zi iata-l ca s-a desprins poate chiar fara sa-si dea seama, de fapt. Iata ca durata lui de viata se sfarsise. De ce a renuntat asa usor ? De ce nu s-a tinut bine? L-am gasit pe umarul meu stang si mi-a parut asa de rau sa renunt la el asa ca l-am lipit la loc, am incercat sa sudez din nou acea legatura unica. Am reusit, dar dupa o vreme el a renuntat din nou. Abia atunci m-am observat pe mine si, mi-am dat seama ca acel fir de par lipit la loc imi facea rau, si inca cum. Atunci, dupa lungi confruntari cu mine insami am renuntat la el. De atunci, ma simt mult mai bine fara el si nu as da inapoi aceasta decizie. Odata, un prieten, C. mi-a spus ca nu ar trebui sa-mi fie frica sa traiesc. Iar acum ii dau dreptate si sunt intr-adevar convinsa ca NU mi-e frica sa traiesc, ci din contra. Sunt puternica, stiu ce vreau si nu mi-e frica sa arat asta, DAR ( pentru ca mereu exista un DAR, sau o persoana care sa spuna "Da, dar...") o arat doar cui VREAU.
Ce a ramas acum ? Franturi, amintirile stadiilor de crestere al firului de par.

P.S. Oare stie cineva ce semnifica "firul de par" ?
Va rog sa ma anuntati negresit daca ati inteles semnificatiile acestui text :D . Va multumesc!

Trifoi cu 4 foi...

A fost odata un trifoi cu 4 foi. Hai sa-i dam un nume ! Sparky? Nu...pare nume de catel :D. Nici gand Miti...suna a pisica...eu propun Tony...Nu stiu de ce, dar imi place cum suna. Tony locuieste intr-un oras gigant si e foarte plictisit deoarece el este singurul trifoi cu 4 foi din oras .Zi de zi se pierde in multimea de trifoi cu 3 foi, cu 2 foi, cu o foaie...pana intr-o zi cand a decis sa calatoreasca in toata lumea pentru a vedea daca in alte orase exista alti trifoi cu 4 foi. A calatorit multa vreme, insa intr-un final l-a gasit: un trifoi cu 4 foi. Atunci s-a simtit mai fericit decat a fost vreodata in viata lui.

Morala: Un prieten adevarat este ca un trifoi cu 4 foi. Il gasesti cu multa greutate in multimea de prieteni falsi, dar cand il gasesti stii ca a dat cu adevarat norocul peste tine...

P.S. : Eu sunt sora lui Tony.

miercuri, 24 septembrie 2008

A fost odata...


Toti iubim povestile, toti pastram amintirea unei nopti friguroase de iarna langa soba alaturi de bunici, unul dintre ei ne citeste o poveste, afara fulgii creeaza in perfecta armonie unul cu celalalt o patura perfecta de zapada...STOP! Cred ca in zilele noastre nu multi dintre noi mai asculta asemenea povesti, ci poate una care suna cam asa...

Era o zi de miercuri, incepuse scoala de fix o saptamana si 2 zile: pentru unii bucurie, pentru altii tragedie. Pentru ea era bucurie...sau asa credea ea. Se intorcea acasa de la scoala, cu metroul, ca de obicei cu buna prietena, colega de scoala si de mers la scoala, V. Cultivandu-si placerea ei de a urmari lumea din metrou de-a lungul calatoriei, ea a obser
vat un cuplu tanar de la ea din liceu. Ii mai vazuse si inainte, dar ce conta? Inca nu le vazuse comportamentul in afara scolii. I-a privit uimita si pur si simplu furata de imaginea lor...aratau atat de frumosi impreuna, chiar perfect, gandi ea. Felul cum el ii atingea parul, fie numai si privirea ei pentru el i-au umplut sufletul de trairi. Astfel uita pentru cateva clipe de partiala ei tristete. Se simtea tradata de o parte din prietenii ei, dar pe de alta parte ii intelegea. Si totusi, inca nu stia partea cea mai rea...Pe aceasta a aflat-o pe cand era deja acasa. Dupa ce s-a incheiat discutia distrugatoare si-a permis, dupa mult timp, sa planga. Il vedea ca pe un gest eliberator, dar in acelasi timp stia ca lucrurile nu vor mai putea fi la fel dupa asta. Poate ca dramatiza prea mult, dar nu o interesa...pentru ca acestea erau sentimentele ei...