sâmbătă, 1 noiembrie 2008

sambata...

Ultimele raze de soare ale zilei mi-au mangaiat bland obrazul, parul, dar mai ales sufletul. Tipii jucand baschet in parc ore in sir fara se plictiseasca. O veverita care nu si-a aratat prezenta. O chitara chinuita de mine. O ciocolata Milka. Cativa fani falsi, din pacate. Contrastul cromatic realizat intre iarba inca verde si frunzele ingalbenite cazute una cate una clatinandu-se usor in adierea lina a vantului. Un parfum specific greu de reamintit. Un par moale si matasos. Un bloc de desen si 2 bucati de carbune. 3 ore de calm vesel, lichid, intr-o lume nebuna. Cladirea impunatoare de peste drum, cea care unora le creeaza groaza permanenta, altora le dezvolta o moara in stomacel, iar altora nu le transmite pur si simplu nimic. Ma intorc in vesnic a mea camera in care ma simt atotputernica. Momentan trebuie sa-mi canalizez atentia si energia spre ceva teme. Ma gandeam ceva mai devreme: Daca zburam mai sus decat pasarile, daca ne scufundam mai adanc decat pestii, ce mai vrem sa dovedim impotriva naturii? De ce nu putem invata legea traiului armonios intre oameni si natura fara sa o distrugem ca niste bestii malefice ce suntem uneori? Nu stiu. O zi perfect de......sambata...

Niciun comentariu: