Sufletu-mi se zbate disperat...incearca sa se elibereze...vrea sa fuga ("lasul!")...ar vrea sa topaie salbatic pe plaja ludica din vis... ("Elibereaza-ma, perfida durere!")
Momentan am reusit sa-l retin...i-am dat ceea ce-si dorea cu ardoare...ceea ce-si dorea de prea mult amar de timp...nu va voi spune ce anume...sunt putin egoista...stiu...dar uneori e bine sa fi egoist...
Mananac un cubulet de ciocolata amaruie...aroma bine cunoscuta si totusi mereu schimbatoare in functie de starea ta de spirit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu