sâmbătă, 27 decembrie 2008

Feline irascibile...

Spumant de baie cu aroma de zmeura, gel de dus cu floare de lotus, masca hidratanta pt par cu ulei de masline, Paradis olfactiv.

Curios ca un copilas din Alaska in desertul Sahara, se apropie tiptil de marginea cazii si isi etaleaza mandru labutele pe aceasta. Incearca sa identifice parfumul necunoscut, nu reuseste. Ea e mandra ca l-a atras. Se apropie de el. Nasucurile lor sunt atat de apropiate incat 2 secunde se lupta pentru acelasi aer cald. Dupa aceasta ea incepe sa rada ludic si il stropeste amuzata. El o priveste usor iritat, dupa care se refugiaza pe masina de spalat. Incepe sa-si linga superficial blana doar pentru a-i arata ei ca l-a deranjat gestul sau.

Ea isi termina calma baia si apoi elibera apa din cada.
-De ce ma privesti asa, fata imblanita ?
-Nesocotito!
-Libidinosule!

Halatul visiniu ii imbratisa lacom pielea moale aproape uscata. Corpul se lasa purtat molatec catre camera sa imbacsita cu cioclata.

miercuri, 24 decembrie 2008

.Ea-El . El-Ea.

Ea: -Hey, pisi! Ce faci?
El: -Hmm...doar te privesc. Uneori ma infior cand vad cat de patrunzatori sunt ochii tai.
Ea: -Stii...Mie mi-e cam sete.
El: -Sa-ti aduc ceva de baut?
Ea: -Nu. Si totusi as vrea sa beau ceva. Ti-as bea sufletul...
El: -Umh...daca vrei tu...
Ea: -Uh! Vreau...dar mi-am uitat paiul acasa...:(
El: - ?!
Ea: - ! :*
El: -:)

...dupa 2 ore...

Ea: -Pisi!
El: -Da?
Ea: - Vreau sa te rog ceva...
El: -Roaga-ma...
Ea: -Te rog: Acordeaza-mi sufletul cu sufletul tau! Nu conteaza daca il acordezi dupa ureche sau cu acordorul. Si totusi, daca nu il acordezi dupa ureche, te rog sa folosesti in locul acordorului toata sinceritatea, tandretea si atentia de care dispui. Multumesc!

joi, 18 decembrie 2008

Ganduri din ultimele zile


"Viata este doar un studio de televiziune in care toti alergam haotic, vrand sa filmam aceesi reclama : fericirea deplina."

"Un om fericit este acela cu burta plina si vezica goala." :-)

"Cea mai mare calitate a unui om este cea de simti, iar cea mai mare datorie a omului care simte este de a-i invata si pe alti oameni sa simta."

marți, 9 decembrie 2008

Atacat...

Ajuns in baie, se simti izolat de reprosurile nejustificate. Se privi cateva clipe. Se naclai pe degete de negreala prezenta sub ochii verzi. Se spala pe maini de mizeria transferata de pe barile metroului, iar fata de tristetea indusa.
Pe varfuri paseste in camera sa cu peretele de vest plin de afise si patul facut impecabil dis de dimineata. Se aseaza la biroul ce se bucura sa-l vada. Isi permite o imbratisare cu el, lasandu-si usor capul pe suprafata acestuia. Suvitele crete se rasfirara lenese.
Varfurile firelor de par zac inerte pe biroul incarcat. Sunt prea plictisite, n-au chef sa se joace. Degetele le implora macar o o boaba de atentie.Varfurile nu cedeaza, isi mentin pozitia demna,dar pe ascuns, s-au inrosit de emotia invitatiei. Ochii privesc inocenti in gol, nu vrea sa gandeasca nimic, si totusi nu reuseste. Cuvintele agresive ii erau mult prea impregnate in memorie. Vru sa planga. Nici macar asta nu-i reusi. Nu era in stare nici sa asculte muzica, desi calculatorul il imbia nerabdator. Se multumi cu facutul temelor intr-o liniste aproape enervanta si apoi, schita cateva detalii la desenul “bulldog”. Asta ii deschise apetitul. Numai el stia ce bucurie iti poate aduce desfacerea unui bloc de desen “Canson” din ambalaj. Numai sa-l fi vazut cat de delicat si emotionat era si pe buze ti se ivea un sincer zambet.

joi, 4 decembrie 2008

Neliniste nesuferita


Pasii agitati m-au condus pe straduta prea bine stiuta din spatele blocului. In urma cu o seara credeam ca m-a mancat un urias care a mancat si toata straduta din spatele blocului, impreuna cu blocul, felinarele, copacii, masinile si luminile felinarului. In stomacul acestuia se gasea o substanta vascoasa in care pluteau cele mentionate mai sus, iar eu mergeam linistita de-a lungul stradutei nevazand aproape nimic in fata mea din cauza cetii dese.

Mergeam cu aerul rece prezent in tot corpu-mi si ganduri ravasite total pana cand am ajuns in fata scarii si am observat faptul ca inchizatoarea usii imi refuza cheia. Am mers in jurul blocului lipsit de viata cautand un raspuns, dar n-am gasit nimic. Doar singuratate, pustietate si inca mai multa singuratate. Mi-am amintit ca aveam ceva ciocolata la mine. Am desfacut ambalajul incapatanat si cubuletul dulce, pe care scria caligrafic "Emotie", s-a topit iremediabil in cavitatea mea bucala. Brusc blocul s-a luminat, ceata s-a evaporat, cheia mi-a fost acceptata, liftul statea sfidator la ultimul etaj.

Astazi vantul s-a metamorfozat intr-o atmosfera placuta, aproape calda,cheia mi-a fost consimtita de la bun inceput, cerul a fost de un bleumarin perfect, liftul m-a asteptat nerabdator la parter. M-am lasat dusa. Am ajuns in camera-mi slab luminata, dupa cum-mi place. Mi-am ales cubuletul pe care scria "Tandrete" si l-am mancat. Am intrat pe blog si v-am impartasit asta...