vineri, 21 august 2009

Duş?

Telefonul suna tot mai insistent si tot mai insistent si ea tot nu-l gasea prin mormanele de pungi de cadouri de pe podea. Fusese ziua ei in ziua precedenta. Il gaseste deja oprit sub un ambalaj cu inimioare rupt…iar Adela. Nu putea s-o sune acum caci ea nu poate sta locului atunci cand vorbese la telefon, iar in momentul de fata nu avea loc sa se plimbe prin camera.
Dupa indelungi eforturi reuseste sa elibereze podeaua si o suna pe una dintre prietele sale de suflet, Adela. Deja se intunecase afara.
- Alo? raspunse ea somnoroasa.
- Ce faci mai? Dormi?
- Pai ce altceva sa fac asteptand sa ma suni..
- Ehh…Stii si tu..ordine prin camera…chestii de igiena personala...
- Awch! Nasol…
- Linisteste-te! In niciun caz duş! Nu se accepta duşul!
- De ce? intreba pe un ton atat de dragalas incat Mirela aproape isi imagina expresia fetei. Ce te-a mai apucat de data asta?
- Aaa…nimic.... miros a el…..si mi-ar placea sa pastrez asta…..macar o noapte….
- A, ok! raspunse plictisita ca o vaca care rumega de juma` de zi. Deci maine o sa te speli, nu? intreba vrand parca sa o atentioneze ca va avea ea grija sa se spele totusi.
- Da mah! si un suras copilaresc ii scapa involuntar.
- Ce e? Verificam doar, se scuza timid.
Acum Mirela radea cu tot corpul avand in minte imaginea fiecarui muschi facial mirat al Adelei. Dupa asta toata ziua i se derula in fata ochilor.
Se trezi devreme, matinala ca de obicei, desi dormise putin, agitata fiind din cauza lunii pline. Motanul ei casca lenes la picioarele ei dupa care se ridica tantos si se ghemui in bratele ei torcand zgomotos. Uneori i-ar fi placut sa se poata lipsi de actiuni precum dormitul sau mancatul pentru ca i se parea ca-i ocupa prea mult timp din zi, asta oricand in situatia in care nu dormea mai mult de 6-7 ore pe noapte. In fine, dupa micul dejun privi fara ganduri pe fereastra. Nu voia sa citeasca cartea despre viata politica in vremea lui Cicero, nu voia sa iasa afara, nu voia sa se uite la televizor, o enerva asta. De obicei, se uita fascinata la reclame, si atat. Incepu sa-si pieptane uriasul motan de 8 kg, pe nume Tomy, companionul ei de mai bine de 10 ani si privindu-l fericit cum se intinde sub perii pieptanului, se simti si ea fericita.
Deodata se trezi pe un lac, intr-o barca. O barca, doua trupuri, o minte si o inima. Era soare si ii placea asta la nebunie. Ei nu-i era cald nici macar vara cand era canicula. Se simtea exact in elementul ei, mai ales fiind si in preajma lui. El s-a oprit din vaslit cand au ajuns sub o salcie si i-a cuprins fata intre mainile lui mari. Cat ii place sa o priveasca, sa-i observe fiecare celula a fetei si a buzelor. Toate il cheama la ea si el le urmeaza, caci zambetul ei inocent este tot ce are nevoie pentru a fi fericit.
Ea privi usor dezgustata apa verde a lacului. El baga imediat de seama si incepu sa rada. Ea n-ar face baie in apa aia nici mancata de termite, el da, probabil chiar cu termitele daca ar fi posibil.
Peste cateva ore copacii ii zaresc sub o umbrela. Norii isi cern amarul cu fiecare clipa tot mai indarjiti astfel incat deja sunt uzi leoarca la picioare, dar nu le pasa. Merg pe trotuar tinandu-se de mana sub umbrela rosie. Ea se opreste si se intoarce catre el, ii zambeste tandru, el ii cuprinde talia subtirica si o ia in brate…
- Hey! Mirelaaaaaaaa? Vorbesc singura sau ce naiba?!!
- Aaa….scuza-ma…mi-a…plecat mintea…
- Mda, stiu…..Ai idee a cata oara e saptamana asta? Ei bine, eu am!
In camera se facu o liniste surprinzatoare, perturbata doar de tonul telefonului inchis in nas.