Atatea moduri de a iubi si totusi atat de diferite toate. Oare de ce? P
robabil pentru ca si oamenii sunt diferiti. Iubirea poate fi derutanta in perioada adolescentei, deoarece de fapt noi suntem cei derutati. Fiecare o percepe intr-un fel propriu, unic. Unuia poate iubirea ii miroase a vanilie, iar prietenului sau cel mai bun ii miroase a ciocolata. Si atunci, daca fiecare o percepe in 
felul sau, eu vad o reala problema: daca cineva o percepe gresit? Din aceasta intrebare decurge aproape automat o alta : iubirea poate fi perceputa gresit? Intr-un articol anterior (http://fragmentede-adevar.blogspot.com/2008/07/iubire-in-culori-de-lac-de-unghii.html) am incercat sa inteleg iubirea ca pe un lucru simplu, dar i-am subestimat puterea deoarece IUBIREA chiar este esenta vietii ! Cum ar fi viata noastra fara un strop de iubire? Eu vad ca am fi niste zombii incapabili de orice alt sentiment. Cum ar fi daca nu ne-ar iubi parintii, mai ales atunci cand ne simtim singuri? Cine e mereu alaturi de noi? Ei. Am
mai descoperit ceva interesant. :D Iubirea se transmite din generatie in generatie deoarece prima forma de iubire cu care luam contact este cea neconditionata a parintilor. Apoi, dupa o vreme in special in adolescenta, ajungem sa uitam asta sau sa ignoram pur si simplu pentru ca centrul fiintei noastre se fixeaza in jurul cercului de prieteni. Atunci ne dorim iubirea, atentia si aprecierea prietenilor. Cam atat pe
ntru seara asta...incepe Tila Tequila...acolo studiez un tip de iubire mai ciudata. Un sfat pentru totii cititorii :Iubiti-va parintii deoarece ei v-au transmis darul iubirii si este un dar intr-adevar valoros!
Te pup,mami. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu