Pierdere in multime

Era o banala zi de vineri in care tot ce-si dorea era sa treaca neobservata prin multime. Dar stiti si voi cum e: nu prea reusesti atunci cand iti propui asta. Statea pe peronul mult prea aglomerat de lume grabita. Asculta la Mp3 una dintre melodiile ei preferate. Ii placea sa stea pe peron ascultand melodia, astfel formandu-si un strat protector impotriva lumii si sa se uite din cand in cand la ei si sa constate ca o privesc pe furis si cand ea le intoarce privirea isi trantesc privirile curioase in pamant. Mai tarziu, in metrou, observa in refletia geamului aceleasi priviri curioase care o faceau sa zambeasca fara voia ei. Ii placea sa zambeasca in metrou deoarece oamenii nu sunt obisnuiti sa observe fete vesele si asta ii determina sa fie curiosi. Apoi isi ridica brusc privirea si ii vedea in refletia geamului cum isi intorceau capetele. La scoala a invadat-o un sentiment de pierzanie printre atatia adolescenti grabiti. Oare unde voiau sa ajunga? A fost atat de derutata de graba asta incat a scris data pe tabla 4.X. in loc de 3.X., evident fara sa-si dea seama. Ideea e ca suntem prea grabiti si ca uneori trebuie sa stam la semafor, nu sa trecem pe rosu.

Am vrut si chiar am scris despre o fata al carei comportament ma intriga, in acest articol. Dar apoi am realizat ca nu i-am cerut voie. Suntem foarte asemanatoare. In schimb pot spune, cu zambetul pe buze si fara sa regret, ca mi-a oferit o lectie chiar fara sa vrea. Este foarte adevarat ca trebuie sa ne urmam instinctele, pentru ca daca nu le-am urma, nu am mai fi spontani, dar exista anumite instincte care nu sunt tocmai demne de a fi urmate, si anume cele impulsive.
As vrea sa-i multumesc unui trifoi foarte drag, O. pentru sustinere si pentru increderea pe care mi-a redat-o in mine si in cei din jurul meu care merita. Apropo , sa iei si tu un Fervex, poate iti mai trece raceala. Pup. P.S. Poza cu soarele e facuta de mine. :D