luni, 20 octombrie 2008

Nu stiu inca numele potrivit :D



Exista un pod care te conduce dinspre copilarie spre adolescenta. Fiecare il trece cum poate. Pe partea cealalta ne asteapta o lume total diferita celei pe care am privit-o pana atunci ochi de copil. acea lume are nevoie de oameni cu nobletea-n suflet, iubirea-n inima si speranta in priviri. Tot ce trebuie sa faci este sa incerci sa nu te impotmolesti la mijlocul podului si odata ce ai trecut pe partea cealalta sa ai curajul sa-ti iei viata-n manute si sa inveti sa-ti invingi temerile, dar si sa nu uiti sa visezi...



Era o zi perfect senina. Pur si simplu simtea ca are nevoie de o zi pe care sa si-o dedice ei, ei si numai ei. Astfel si-a luat micutul ghiozdanel, si in micutul ghiozdanel cheile, telefonul mobil, mp3-ul si portofelul in care avea abonamentul la metrou si desigur buletinul. S-a dus in parc, a urcat de-a lungul unui sir relativ lung de trepte si sus a gasit o carare pe care nu o stia acolo, dar era imposibil caci ea fusese de mai multe ori in acelasi loc si nu era nicio carare. Porneste pe cararea sireata si curand se vede deja cufundata intr-o padure intunecoasa. Aceasta avea o pereche de ochi patrunzatori, un nas carn si o gura cu niste buze imense mai mult decat hidoase...A continuat sa mearga astfel vazand langa un copac un mic demon. S-a asezat langa el pe iarba fina. Acesta i-a oferit mana lui, iar ea ii analiza mana precum un copil analizeaza trunchiul unui copac taiat (pentru a-i ghici varsta), o bomboana tocmai primita (incercand sa-i ghiceasca gustul) sau precum un detectiv cazierul unui infractor...

Niciun comentariu: