Ce stare de spirit, ce cer de un albastru perfect, ce mancarici in corp, ce tendinta de a fi mai bun cu toata lumea si de a o privi printr-o umbrela uriasa transparenta roz. Aud tot mai multa lume in jurul meu, aproape zilnic exclamand emotionata: "-Sunt indragostit/a!"Cred ca atunci cand esti indragostit uiti ca ti-e foame ori sete (asta pana cand corpul incepe sa-si ceara drepturile de a fi bine ingrijit), pur si simplu parca ai alt cap insurubat de gat si al tau e plecat undeva departe.
Desigur ca fiind neatent la lucrurile din jurul tau incepi sa faci greseli, minore dar tot greseli. Si atunci poate interveni scuza: "Iarta-ma! Eram indragostit si nu stiam ce se intampla." Si totusi, cate greseli poti motiva cu aceasta? Si este oare corect sa iti motivezi greselile dand vina pe seama unui sentiment atat de firesc si de frumos.
Eu nu cred pentru ca asta poate duce la uratirea lui si nu trebuie sa ne pierdem total capul, ci sa ne pastram un minimum de luciditate, astfel incat sa nu ne afectam viata cotidiana (asta insemnand in limbaj parintesc atunci cand parintii afla ca subsemnatul copil este indragostit, sa nu ne afecteze in notele de la scoala), dar eu cred ca poti fi indragostit fara ca aceasta sa aiba efecte neplacute in "viata cotidiana". Tot ce trebuie sa faci este sa iti pastrezi acea cescuta de luciditate.
Acum esti apt pentru a te indragosti...:D Indragosteala placuta tuturor ! :D
Un comentariu:
dar uneori e: 'iarta-ma!eram indragostitA':)
off topic: pe tine nu te deranjeaza ca de fiecare data cand trebuie sa te loghezi pe blogger(google) trebuie sa-ti bagi e-mailul?:))
pe mine ma face sa nu mai postez ca am un e-mail de 30 litere:-j
trebuia sa-mi vars nervii:P
btw..tu stii ca sunt raluca, nu?;))
just checking..
Trimiteți un comentariu