vineri, 10 octombrie 2008

Buna! Sunt 2 EU...


2 EU...Ei bine fiecare EU are de fapt 2 EU: unul exterior si altul interior. In rare cazuri acestea sunt identice pentru ca suntem al naibi de falsi, (uneori) astfel incat desi EU nostru intrerior simte ceva, noi adoptam un alt EU exterior pentru al ascunde pe cel interior. Poate ca uneori e bine sa te ascunzi, dar te-ai ascuns ieri, te ascunzi azi, te ascunzi si maine, si pana cand te mai ascunzi? Cand acesti EU se vor intersecta?



Astazi Eul meu exterior a fost impecabil as putea spune, dar Eul interior nu stiu cui i l-am lasat, caci parca astazi a cam lipsit din mine. Totul a inceput la metrou, in drum spre scoala. Am asteptat aproximativ 7 minute pe peronul nici prea plin, nici prea gol. Am patruns in vagonul destul de gol, motiv pentru care mi-am permis sa ma asez pe scaun. Am ramas profund dezgustata privind 2 tineri, cica indragostiti. Tipul tocmai ii verifica agenda telefonica si tipa era nervoasa din acest motiv. Nu-i inteleg...unde mai este incredererea? M-am imaginat ridicandu-ma in picioare si incepand sa sustin cauza increderii in iubire, acea iubire pura, simpla, dar magica in acelasi timp. Am renuntat la idee pentru ca nu cred ca mi-ar fi acordat mare atentie si s-ar mai fi uitat ciudat la mine si tot compartimentul. Dupa ceva timp de gandire la unele cupluri pe care le-am tot observat de-a lungul unui timp, cred ca am descoperit ceva comun la aceste cupluri: Sindromul "Te iubesc, dar nu prea". Se manifesta la unul sau chiar la ambii parteneri si consta in spunerea a 2 cuvinte foarte importante (Te iubesc), dar care nu se potrivesc situatiei date, fiind spuse de persoane care nu simt intensitatea celor doua cuvinte. Am incercat sa-mi dau seama (fara prea mari sanse de izbanda) de ce o fac. Cred ca pentru a convinge cealalta persoana din cuplu de asta sau chiar pentru a se convinge pe ei insisi. In fine, bine ca am mers alaturi de ei doar 3 statii.



Apoi m-am amestecat cu actuala carte preferata (presimt ca nu e genul de carte pe care sa o pot uita, deci va ramane preferata). Este o carte extrem de speciala, o carte care mi-a miscat Eul interior, determinandu-ma sa ma gandesc tot mai mult la ea. Astazi am observat ceva foarte interesant si anume, cum incep sa citesc mai departe din ea, ochii incep sa-mi lacrimeze (destul de ciudat fenomen) ochii. Mi s-a mai intamplat sa plang fara sa stiu de ce, dar asta chiar este ceva magic : pur si simplu cartea ii transmite ceva Eului meu interior, iar Eul interior se foloseste de Eul exterior pentru a-mi semnala asta. Ei bine, felicitari Eului meu interior care a reusit astfel sa ma faca sa pretuiesc mai mult cartea. (Mi-a luat cam mult timp sa-mi dau seama pentru ca de 5 zile imi lacrimeaza ochii cand citesc din ea si totusi abia astazi am facut corelatia. Totusi sunt fericita ca am observat ca inca am capacitatea de a fi sensibila si nu ignoranta).

Un comentariu:

fakesmile54 spunea...

foarte original^^
pot si eu sa dau un exemplu: eul meu interior a fost foarte fericit azi da eului exterior i-a stat parul ca..sa nu zic:P
oricum bravo, continua tot asa:)