Ajuns in baie, se simti izolat de reprosurile nejustificate. Se privi cateva clipe. Se naclai pe degete de negreala prezenta sub ochii verzi. Se spala pe maini de mizeria transferata de pe barile metroului, iar fata de tristetea indusa.
Pe varfuri paseste in camera sa cu peretele de vest plin de afise si patul facut impecabil dis de dimineata. Se aseaza la biroul ce se bucura sa-l vada. Isi permite o imbratisare cu el, lasandu-si usor capul pe suprafata acestuia. Suvitele crete se rasfirara lenese.
Varfurile firelor de par zac inerte pe biroul incarcat. Sunt prea plictisite, n-au chef sa se joace. Degetele le implora macar o o boaba de atentie.Varfurile nu cedeaza, isi mentin pozitia demna,dar pe ascuns, s-au inrosit de emotia invitatiei. Ochii privesc inocenti in gol, nu vrea sa gandeasca nimic, si totusi nu reuseste. Cuvintele agresive ii erau mult prea impregnate in memorie. Vru sa planga. Nici macar asta nu-i reusi. Nu era in stare nici sa asculte muzica, desi calculatorul il imbia nerabdator. Se multumi cu facutul temelor intr-o liniste aproape enervanta si apoi, schita cateva detalii la desenul “bulldog”. Asta ii deschise apetitul. Numai el stia ce bucurie iti poate aduce desfacerea unui bloc de desen “Canson” din ambalaj. Numai sa-l fi vazut cat de delicat si emotionat era si pe buze ti se ivea un sincer zambet.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu