Pasii agitati m-au condus pe straduta prea bine stiuta din spatele blocului. In urma cu o seara credeam ca m-a mancat un urias care a mancat si toata straduta din spatele blocului, impreuna cu blocul, felinarele, copacii, masinile si luminile felinarului. In stomacul acestuia se gasea o substanta vascoasa in care pluteau cele mentionate mai sus, iar eu mergeam linistita de-a lungul stradutei nevazand aproape nimic in fata mea din cauza cetii dese.
Mergeam cu aerul rece prezent in tot corpu-mi si ganduri ravasite total pana cand am ajuns in fata scarii si am observat faptul ca inchizatoarea usii imi refuza cheia. Am mers in jurul blocului lipsit de viata cautand un raspuns, dar n-am gasit nimic. Doar singuratate, pustietate si inca mai multa singuratate. Mi-am amintit ca aveam ceva ciocolata la mine. Am desfacut ambalajul incapatanat si cubuletul dulce, pe care scria caligrafic "Emotie", s-a topit iremediabil in cavitatea mea bucala. Brusc blocul s-a luminat, ceata s-a evaporat, cheia mi-a fost acceptata, liftul statea sfidator la ultimul etaj.
Astazi vantul s-a metamorfozat intr-o atmosfera placuta, aproape calda,cheia mi-a fost consimtita de la bun inceput, cerul a fost de un bleumarin perfect, liftul m-a asteptat nerabdator la parter. M-am lasat dusa. Am ajuns in camera-mi slab luminata, dupa cum-mi place. Mi-am ales cubuletul pe care scria "Tandrete" si l-am mancat. Am intrat pe blog si v-am impartasit asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu