Caransebes

Ea il privea rugator. El nu suporta privirea asta. Ii lua capul micut intre palme si o privi indelung in ochi. Erau rosii, dar totusi atat de dulci. Lacrimile isi facusera veacul acolo. Ii tremurau mainile. Nu s-a putut abtine si a sarutat-o. Ea ceda. Despartirea buzelor a fost brusca. Il musca de buza. Sangele cald se prelingea pe fata demna de dispret. Il impinse puternic in piept. El s-a indepartat disperat. Isi trecu degetele haotic prin par. Era nepieptanat. Siroaiele ei de lacrimi nu-l induiosau deloc.
- De ce te-ai mai intors? il intreba printre sughituri. De ce n-ai ramas la ea?
- Te iubesc.
- Nu, nu ma iubesti. Tot ce vrei este trupul meu.
- Ti-am spus de la primul sarut. Nu sunt barbatul unei singure femei. Am fost candva...
- La dracu` cu toata treaba asta! urla o voce din adancul ei. Nu-i mai pasa de nimic. Avea nevoie de aceasta eliberare.
De ce iti cauti justificari in trecut? Nu esti decat un las! Fugi de iubirea adevarata ca sa ti-o tragi cu tot felul de...f.... Ii era greu sa le numeasca femei.
El tacea. Ea ar fi vrut ca el sa-i vorbeasca. Se inserase. Doar tremurul unui trup femeiesc mai tulbura vraja noptii.

Azi, vineri...

Este un azi, un azi insorit, un azi, vineri, insorit. Nu-mi place vinerea. Este nehotarata si ciudata si-mi miroase a femeie nemaritata. Incheie saptamana lucratoare, dar deschide weekendul. Pe mine ma deruteaza chestia asta.

E1: Te vreau azi. [emotie]
E2: Eu nu te vreau azi. [plictis]
E1: Nu ma vrei azi? [dezamagire]
E2: Nu, nu te vreau azi. [calm]

A doua zi...

E2: Te vreau azi! [siguranta]
E1: De ce ma vrei azi? [confuzie]
E2: Pentru ca nu te-am vrut ieri!? [naturalete]
E1: Azi nu te mai vreau eu. [indignare, orgoliu]
E2: Nu ma vrei azi? [disperare/uimire]
E1: Nu, nu te mai vreau azi. [satisfactie]

Un joc foarte stupid de cuvinte, dar care mi-a inseninat ziua de vineri.
Ghici! Care dintre E este fata si care baiatul?

Botosani, venim !

In sfarsit am reusit sa inchid trolerul. Motanul ma priveste usor dezamagit. Chitara sta culcata pe pat. Toate celulele corpului au luat-o razna. Luna este plina si rosie. N-am mai vazut-o niciodata asa. Imi place. Memoria imi joaca feste. Incerc sa-mi amintesc cum a fost anul trecut. Cred ca anul trecut nu-mi faceam atatea griji, iar acum nu stiu de ce mi le fac. Paradoxal. [imi place cuvantul asta] Anul acesta m-am pregatit mult mai mult decat anul anterior. Nevroza nu-mi da pace orice-as face. As putea spune ca deja m-am obisnuit. Mi-e foarte greu sa stau locului. Cateva versuri in mintea mea isi fac de cap:

"Nu-mi strigati ce sa fac,
Fiindca timpu-i un ac
Iara noi suntem ata din el!"

Asta este unul dintre lucrurile care imi displac profund: sa mi se spuna sau impuna ce sa fac. Stiu ca inca nu am discernamant, dar vreau sa prind lucrurile din mers. Vreau mult, foarte mult sa ma concentrez, sa nu pierd nimic din vedere, sa fiu foarte atenta.

Latina in exces poate avea ca efecte tulburari severe in comportamentul oamenilor! :)) Insa mereu am incercat sa vad partea frumoasa a oricarui lucru. De aceea, in incheiere, va impartasesc o expresie extrem de simpatica, ba chiar cea mai simpatica din cate am intalnit: "I in crucem!". Tradusa ad litteram nu are sens, dar in traducere libera inseamna "Du-te de te spanzura!". :) Este data in dictionar la verbul eo, ire, ivi, itum [a merge].

Verb latin

Febra olimpiadei m-a cuprins mai devreme decat ma asteptam. Nu mai am somn, nu mai am liniste, uit sa beau apa cand mi-e sete. Un musuroi numeros ma mistuie pe dinauntru. Cand ma apuc de tradus musuroiul ia pauza. Cand iau eu pauza incepe iar musuroiul. Acum sunt in pauza. Vreau sa va vorbesc despre un anumit verb latin. Este preferatul meu. Formele de dictionar ale acestuia sunt:

adolesco, adolescere, adolescevi, adultum

Traducerea formelor este urmatoarea:

cresc, a creste, am crescut, pentru a creste / ca sa creasca / crescut(*)

(*)Cea din urma forma, si anume cea care reprezinta modul supin, are 3 traduceri deoarece acestea difera in functie de context.

Mie mi se pare foarte fireasca evolutia sa ca verb. De exemplu, particiu perfect al verbului, "adulescens, adulescentis", a dat in romana cuvantul adolescent, iar modul supin, "adultum", a dat cuvantul adult, care coincide oarecum cu traducerea: deja crescut.

Imi place mult sa observ cum au evoluat cuvintele de-a lungul vremii. S-a sfarsit pauza.

"Alea iacta est!"

Feeling myself...

Mi-am facut baie joi noaptea. Nu a fost o baie obisnuita. Mai intai m-am eliberat de inele si de inutilele haine, mi-am luat prietenul spumant de baie si am pasit in lumea fierbinte. Dupa ce cada a fost plina, am oprit curgerea zgomotoasa a apei. Am stat cateva clipe privind tacutul atat de nefiresc. La randul lui m-a privit uimit. M-am cufundat total sub apa ascunsa de spuma. Nici nu stiu cat timp a trecut asa, dar stiu ca la un moment dat, fiind cu urechile in apa, mi-am auzit inima batand. Au fost printre cele mai frumoase clipe din viata mea.


Eu: Hey! Nu-mi vine sa cred. Tu chiar esti aici!
Inima mea: Dar unde credeai ca sunt?
Eu: Uhm...la un El? [naivitate]
Inima mea: Credeam ca m-ai recuperat.
Eu: Asa se pare. Si totusi, ce te zbati atata?
Inima mea: Cum adica? Stii bine ca nu pot sta locului.
Eu: De ce?
Inima mea: Pentru ca tu m-ai invatat sa fiu asa. Tu ai decis sa iubesti lumea, chiar daca adeseori nu merita. Dar eu nu aleg cine merita si cine nu.
Eu: Stai putin ca nu inteleg! Cine detine controlul aici? Eu sau tu? Tu sau eu?
Inima mea: Control? Ce-i asta? Eu n-am mai auzit de asa ceva pana acum. [sincera uimire]
Eu: Chiar nu am acum chef de explicatii. Mi-e foame...dar mi-e prea lene sa mananc...[plictis]
Inima mea: Te rog...
Eu: Of........bine. Stai sa ma gandesc putin...........Ok. Atunci cand nu-ti pasa de controlul situatiei traiesti, iubesti, simti totul fara limite, fara reguli si adeseori iti pierzi total ratiunea, iar in final probabil, inima.
Inima mea: Aaaaaaa, gata stiu! Asa m-ai pierdut si tu pe mine!
Eu: Si pe mine si pe tine...Stiam eu ca esti desteapta....
Inima mea: Mersi...[vizibil emotionata]. Dar eu cred ca este frumos sa iubesti fara limite...
Eu: Si eu, dar uneori e nociv...[regret]
Inima mea: Ei, lasa asta ca nu conteaza. Important este ca acum m-ai auzit in sfarsit. Ce ai de gand sa faci?
Eu: Trebuie sa fac ceva anume?
Inima mea: Hai ca stii la ce ma refer.
Eu: Mi se pare mie sau incerci sa ma manipulezi? [paranoica]
Inima mea: As zice ca nu ti se pare. [zambet ludic]
Eu: Nu vei reusi. Nu vreau sa mai simt. Lumea nu mai simte! Eu de ce sa simt?
Inima mea: Nu fii prostuta! [ironica]
Eu: Dar nu sunt. Lasa-ma-n pace!
Inima mea: Trebuie sa simti! Astfel esti diferita! [disperare]
Eu: Hey! Nu tipa la mine! Cine te crezi?
Inima mea: Nu fii rea cu mine...sunt.......sunt inima ta!
Eu: [incurcata].....Ma....ma mai gandesc daca te las sa simti...
Inima mea: Offfff........

Am iesit ca arsa din apa. Cat tupeu pe ventriculul ei! Am revenit la inele, la inutilele haine, la spatiul meu...
Ralf si Totto ma asteptau in pat...
























Eu = ratiunea;
Inima mea = se intelege :D.

Indepartare / Propriile "De ce?"-uri

N-am mai fost de ceva vreme pe aici. Mi-a fost dor si nu mi-a fost. E normal ca cu fiecare zi sa ai tot mai multe dileme?

De ce iubim lucrurile pe care nu le putem avea?
De ce gresim fara sa vrem asta?
De ce suntem innebuniti de parfumul ademenitor al perfectiunii?
De ce ne multumim cu prea putin?
De ce pierdem lucrurile de care am fost cei mai siguri?
De ce fugim de responsabilitati?
De ce nu stim sa apreciem singuratatea atunci cand o avem si ne-o dorim enorm atunci cand suntem invadati de corpurile lumii din exterior?
De ce traim daca nu realizam nimic util?
De ce am uitat sa privim in jur, sa ne privim unii pe altii?
De ce ocolim munca intelectuala?
De ce adeseori traim cu gandul in viitor si nu in prezent?
De ce vrem sa vorbim cu oameni care nu sunt dispusi sa ne asculte?
De ce nu putem trai in armonie cu natura, din moment ce am invatat sa zburam mai sus decat pasarile si sa ne adancim mai mult decat pestii?
De ce ascultam aceeasi melodie la infinit si nu ne plictisim de ea?
De ce revenim mereu la trecut?
De ce ai chef de vorba exact atunci cand nu ai cu cine vorbi?
De ce ne incapatanam sa ne facem neintelesi?
De ce ne complicam existenta cu intrebari stupide precum "De ce?"
De ce ne place sa ne mintim singuri?
De ce ne indragostim de persoane nepotrivite noua?
De ce nu mai am rabdare sa fac si ceea ce nu-mi place?
De ce iubesc un fir de par?
De ce ma gadil ingrozitor si unele persoane nu se gadila deloc?
De ce imi place sa citesc?
De ce nu mai stiu ce voiam sa scriu initial?