Ziua cornurilor cu Finetti

De dimineata, patura se smiorcaia mai rau ca un copil, caci cu fiecare clipa risipita pierdea caldura corpului ei.

Ploua, dar nu conta, caci la patiseria din colt aveau cornuri cu Finetti proaspete, pe care ea le adora. Isi cumpara unul si-l manca in ploaie. Pe asfaltul plombat cu gume de mestecat ramasese intiparit un chip uman usor vesel, dar mutilat de un curcubeu de benzina...

Ajunse acasa si incepu sa asculte muzica. Observa ca stia pe de rost ordinea melodiilor ce urmau. Aproape dragut! Incredibila puterea obisnuintei, si totusi tot nu voia sa le schimbe ordinea. Era mai bine sa le-o cunoasca.