Feeling myself...

Mi-am facut baie joi noaptea. Nu a fost o baie obisnuita. Mai intai m-am eliberat de inele si de inutilele haine, mi-am luat prietenul spumant de baie si am pasit in lumea fierbinte. Dupa ce cada a fost plina, am oprit curgerea zgomotoasa a apei. Am stat cateva clipe privind tacutul atat de nefiresc. La randul lui m-a privit uimit. M-am cufundat total sub apa ascunsa de spuma. Nici nu stiu cat timp a trecut asa, dar stiu ca la un moment dat, fiind cu urechile in apa, mi-am auzit inima batand. Au fost printre cele mai frumoase clipe din viata mea.


Eu: Hey! Nu-mi vine sa cred. Tu chiar esti aici!
Inima mea: Dar unde credeai ca sunt?
Eu: Uhm...la un El? [naivitate]
Inima mea: Credeam ca m-ai recuperat.
Eu: Asa se pare. Si totusi, ce te zbati atata?
Inima mea: Cum adica? Stii bine ca nu pot sta locului.
Eu: De ce?
Inima mea: Pentru ca tu m-ai invatat sa fiu asa. Tu ai decis sa iubesti lumea, chiar daca adeseori nu merita. Dar eu nu aleg cine merita si cine nu.
Eu: Stai putin ca nu inteleg! Cine detine controlul aici? Eu sau tu? Tu sau eu?
Inima mea: Control? Ce-i asta? Eu n-am mai auzit de asa ceva pana acum. [sincera uimire]
Eu: Chiar nu am acum chef de explicatii. Mi-e foame...dar mi-e prea lene sa mananc...[plictis]
Inima mea: Te rog...
Eu: Of........bine. Stai sa ma gandesc putin...........Ok. Atunci cand nu-ti pasa de controlul situatiei traiesti, iubesti, simti totul fara limite, fara reguli si adeseori iti pierzi total ratiunea, iar in final probabil, inima.
Inima mea: Aaaaaaa, gata stiu! Asa m-ai pierdut si tu pe mine!
Eu: Si pe mine si pe tine...Stiam eu ca esti desteapta....
Inima mea: Mersi...[vizibil emotionata]. Dar eu cred ca este frumos sa iubesti fara limite...
Eu: Si eu, dar uneori e nociv...[regret]
Inima mea: Ei, lasa asta ca nu conteaza. Important este ca acum m-ai auzit in sfarsit. Ce ai de gand sa faci?
Eu: Trebuie sa fac ceva anume?
Inima mea: Hai ca stii la ce ma refer.
Eu: Mi se pare mie sau incerci sa ma manipulezi? [paranoica]
Inima mea: As zice ca nu ti se pare. [zambet ludic]
Eu: Nu vei reusi. Nu vreau sa mai simt. Lumea nu mai simte! Eu de ce sa simt?
Inima mea: Nu fii prostuta! [ironica]
Eu: Dar nu sunt. Lasa-ma-n pace!
Inima mea: Trebuie sa simti! Astfel esti diferita! [disperare]
Eu: Hey! Nu tipa la mine! Cine te crezi?
Inima mea: Nu fii rea cu mine...sunt.......sunt inima ta!
Eu: [incurcata].....Ma....ma mai gandesc daca te las sa simti...
Inima mea: Offfff........

Am iesit ca arsa din apa. Cat tupeu pe ventriculul ei! Am revenit la inele, la inutilele haine, la spatiul meu...
Ralf si Totto ma asteptau in pat...
























Eu = ratiunea;
Inima mea = se intelege :D.

Indepartare / Propriile "De ce?"-uri

N-am mai fost de ceva vreme pe aici. Mi-a fost dor si nu mi-a fost. E normal ca cu fiecare zi sa ai tot mai multe dileme?

De ce iubim lucrurile pe care nu le putem avea?
De ce gresim fara sa vrem asta?
De ce suntem innebuniti de parfumul ademenitor al perfectiunii?
De ce ne multumim cu prea putin?
De ce pierdem lucrurile de care am fost cei mai siguri?
De ce fugim de responsabilitati?
De ce nu stim sa apreciem singuratatea atunci cand o avem si ne-o dorim enorm atunci cand suntem invadati de corpurile lumii din exterior?
De ce traim daca nu realizam nimic util?
De ce am uitat sa privim in jur, sa ne privim unii pe altii?
De ce ocolim munca intelectuala?
De ce adeseori traim cu gandul in viitor si nu in prezent?
De ce vrem sa vorbim cu oameni care nu sunt dispusi sa ne asculte?
De ce nu putem trai in armonie cu natura, din moment ce am invatat sa zburam mai sus decat pasarile si sa ne adancim mai mult decat pestii?
De ce ascultam aceeasi melodie la infinit si nu ne plictisim de ea?
De ce revenim mereu la trecut?
De ce ai chef de vorba exact atunci cand nu ai cu cine vorbi?
De ce ne incapatanam sa ne facem neintelesi?
De ce ne complicam existenta cu intrebari stupide precum "De ce?"
De ce ne place sa ne mintim singuri?
De ce ne indragostim de persoane nepotrivite noua?
De ce nu mai am rabdare sa fac si ceea ce nu-mi place?
De ce iubesc un fir de par?
De ce ma gadil ingrozitor si unele persoane nu se gadila deloc?
De ce imi place sa citesc?
De ce nu mai stiu ce voiam sa scriu initial?

un Eu...

Zambet jucaus al degetelor...

Sunt Eu. Esti Tu. Am fost Noi? As vrea sa scriu. N-as vrea, dar am plans. "Zmeul" e de vina, caci a zburat.
Am ajuns acasa. Mi-ai lipsit, Muschi. Ti-am simtit corzile infipte in degete toata ziua. Ma imbratisai cu atata ardoare incat nici eu nu mai voiam sa-ti dau drumul. Nu voiam sa cazi...
Daca-as musca dintr-un mar el si-ar aminti apoi de mine?
Exista oameni care sunt frumosi cand plang?
O tigara aprinsa stinge un dor pentru unii.

carbune negru...mar rosu...praf de iubire...

Suntem doar 2 straturi de oja si nimic mai mult. Unul principal si altul dat mai cu grija caci acela se vede. Paleta de culori este bogata, iar noi le adoptam pe cele mai ciudate pentru a soca, impresiona etc. Eu vreau o culoare ce nu exista. Nu vreau sa fie ciudata. Vreau doar sa fie a mea...

Haotic...

Prea multe ganduri se primba incaltate in mintea mea. Unul are pantofi roz cu tocuri cui de 11. De asemenea, tinuta este alcatuita dintr-o rochita cu volanase numai buna de dat jos in primele 3 secunde de la intrarea in dormitor. Este al naibii de focoasa.
Altul este un EMO nenorocit si lenes care ar vrea sa-si planga de mila, dar e prea ocupat sa fure arta machiajului de la tipa misto.
Altul este un motan gras si arogant care se freaca si picioarele lungi ale tipei. Vrea mancare.
Altul este o scolarita decenta, dar cocheta. Are parul impletit intr-o coada mare si puternic stransa. Are unghiile de lungime medie si date cu lac incolor.
Un muncitor mediocru si puternic mirosind a transpiratie li se alatur indata.
Un intelectual vorbeste la telefonul performant trimitand un email pe laptop, asteptand un mesaj pe cel de-al doilea telefon. Este imbracat la costum si cravata.
Un adolescent cu par roscat si o multitudine de pistrui pe fata isi repeta un discurs pe care trebuie sa-l tina la scoala.
O adolescenta agitata contempleaza de cateva ore bune o chitara clasica si nici macar nu stie ce sa simta.
Un baiat slabut cu sireturile dezlegate incearca sa deseneze un sotron in fata unei scari a blocului, dar niste babe tipa la el caci sotronul se vede urat chiar la intrare.
La un moment dat toti se aduna si pornesc intr-un mars zapacit si treptat distrugator.
O fata cu ochi verzi nehotarati ii priveste incantata si dezgustata in acelasi timp.

Ignoranta

Frigul vru a ma imbratisa, dar l-am respins. In mod normal i-as fi oferit caldura trupului meu ca pe un omagiu pentru curajul sau, dar azi nu. De o saptamana incoace, nu. Si luna imi zambeste si eu intorc capul si ma fac ca nu o vad. Muzica incearca sa ma imbie, dar nu reuseste. Nici pensula nu se lasa manuita de mine.

Suntem oameni...

Indiferent de statutul social, banii de buzunar, notele la mate sau aspectul fizic suntem oameni. Toti ne atribuim unii atora titlul acesta. Dar ce inseamna sa fi om? (Sa raspundeti, va rog!)

S-ar putea da o reteta in urma careia este “fabricat” omul? :) Daca da, eu as vede-o astfel:

30% inteligenta 29% iubire 28% indignare 10% complexitate 3% ipocrizie

Sau poate este doar trup si suflet. Ar fi prea putin totusi. Cred ca este mult mai mult decat atat. Mie mi se pare o fiinta incredibila pentru ca omul este afectiune, ignoranta, plictiseala, dorinta, sinceritate, neputinta, comunicare, ambitie, prietenie, demnitate, dispret, furie, romantism, tradare, sensibilitate, durere, zgarcenie etc. As putea continua la infinit, dar cred ca ati prins ideea.

Cel mai interesant mi se pare faptul ca un om poate avea mai multe stari, insusiri contradictorii in acelasi timp si acestea nu se amesteca totusi.

Toti oamenii vorbesc despre oameni. Nu conteaza daca despre ei insisi sau despre alti oameni, dar fie ei avocati, gradinari, chelneri, informaticieni, tot vorbesc despre oameni. Nici timpul sau locul nu conteaza. Oricand, oriunde este cel mai potrivit sa incepem sa vorbim despre oameni.

Poti cunoaste pe deplin un om? Ma cam indoiesc, data fiind continua schimbare a omului. Omul nu ramane niciodata acelasi multa vreme pentru ca se plictiseste. Parca mereu vrea ceva nou. Nici macar pe noi insine nu ne putem cunoaste deplin pentru ca uneori suntem atat de prostuti incat ne mintim singuri. ;))

Cred ca asta e. Cred ca nu ne ramane decat sa ne iubim. Si totusi, daca nu reusim sa ne iubim intre noi, macar pe noi insine sa ne iubim, caci:

“Acela care nu se iubeste pe sine nu stapaneste nimic pe lumea asta.” [Giovanni Boccaccio]

Nu e ora perfecta, am depasit-o cu 1 minut

Ia sa vedem...dimineata tarzie...alarma telefonului suna la volum mediu...mic dejun plin de rasfat...ciocolata calda cu lapte...par ciufulit...crema de iaurt...delis cute...compot de piersici..."Gandacul"...parul se lasa despletit cu blandete...soare rusinos ascunzandu-se dupa norii protectori...ochi somnoros si usor agitat...unghii taiate si nefacute cu oja...pijamalele cu greu se lasa dezbracate...
-Ce zici Muschi, de un Sol Major?
-....?!...daca chiar trebuie...fie...
-Uf! Mi-as dori sa am degetele mai lungi...