Duş?

Telefonul suna tot mai insistent si tot mai insistent si ea tot nu-l gasea prin mormanele de pungi de cadouri de pe podea. Fusese ziua ei in ziua precedenta. Il gaseste deja oprit sub un ambalaj cu inimioare rupt…iar Adela. Nu putea s-o sune acum caci ea nu poate sta locului atunci cand vorbese la telefon, iar in momentul de fata nu avea loc sa se plimbe prin camera.
Dupa indelungi eforturi reuseste sa elibereze podeaua si o suna pe una dintre prietele sale de suflet, Adela. Deja se intunecase afara.
- Alo? raspunse ea somnoroasa.
- Ce faci mai? Dormi?
- Pai ce altceva sa fac asteptand sa ma suni..
- Ehh…Stii si tu..ordine prin camera…chestii de igiena personala...
- Awch! Nasol…
- Linisteste-te! In niciun caz duş! Nu se accepta duşul!
- De ce? intreba pe un ton atat de dragalas incat Mirela aproape isi imagina expresia fetei. Ce te-a mai apucat de data asta?
- Aaa…nimic.... miros a el…..si mi-ar placea sa pastrez asta…..macar o noapte….
- A, ok! raspunse plictisita ca o vaca care rumega de juma` de zi. Deci maine o sa te speli, nu? intreba vrand parca sa o atentioneze ca va avea ea grija sa se spele totusi.
- Da mah! si un suras copilaresc ii scapa involuntar.
- Ce e? Verificam doar, se scuza timid.
Acum Mirela radea cu tot corpul avand in minte imaginea fiecarui muschi facial mirat al Adelei. Dupa asta toata ziua i se derula in fata ochilor.
Se trezi devreme, matinala ca de obicei, desi dormise putin, agitata fiind din cauza lunii pline. Motanul ei casca lenes la picioarele ei dupa care se ridica tantos si se ghemui in bratele ei torcand zgomotos. Uneori i-ar fi placut sa se poata lipsi de actiuni precum dormitul sau mancatul pentru ca i se parea ca-i ocupa prea mult timp din zi, asta oricand in situatia in care nu dormea mai mult de 6-7 ore pe noapte. In fine, dupa micul dejun privi fara ganduri pe fereastra. Nu voia sa citeasca cartea despre viata politica in vremea lui Cicero, nu voia sa iasa afara, nu voia sa se uite la televizor, o enerva asta. De obicei, se uita fascinata la reclame, si atat. Incepu sa-si pieptane uriasul motan de 8 kg, pe nume Tomy, companionul ei de mai bine de 10 ani si privindu-l fericit cum se intinde sub perii pieptanului, se simti si ea fericita.
Deodata se trezi pe un lac, intr-o barca. O barca, doua trupuri, o minte si o inima. Era soare si ii placea asta la nebunie. Ei nu-i era cald nici macar vara cand era canicula. Se simtea exact in elementul ei, mai ales fiind si in preajma lui. El s-a oprit din vaslit cand au ajuns sub o salcie si i-a cuprins fata intre mainile lui mari. Cat ii place sa o priveasca, sa-i observe fiecare celula a fetei si a buzelor. Toate il cheama la ea si el le urmeaza, caci zambetul ei inocent este tot ce are nevoie pentru a fi fericit.
Ea privi usor dezgustata apa verde a lacului. El baga imediat de seama si incepu sa rada. Ea n-ar face baie in apa aia nici mancata de termite, el da, probabil chiar cu termitele daca ar fi posibil.
Peste cateva ore copacii ii zaresc sub o umbrela. Norii isi cern amarul cu fiecare clipa tot mai indarjiti astfel incat deja sunt uzi leoarca la picioare, dar nu le pasa. Merg pe trotuar tinandu-se de mana sub umbrela rosie. Ea se opreste si se intoarce catre el, ii zambeste tandru, el ii cuprinde talia subtirica si o ia in brate…
- Hey! Mirelaaaaaaaa? Vorbesc singura sau ce naiba?!!
- Aaa….scuza-ma…mi-a…plecat mintea…
- Mda, stiu…..Ai idee a cata oara e saptamana asta? Ei bine, eu am!
In camera se facu o liniste surprinzatoare, perturbata doar de tonul telefonului inchis in nas.

Ishtar - Comme toi (As you are)

O voce calda si niste versuri bine alese au in comun rezultatul: o melodie care iti aduce linistea in suflet si zambetul pe buze indiferent daca te gasesti dupa o zi intreaga de stat la plaja sau de alergat prin nebunia orasului cu treaba.

Fiecare simte si descrie iubirea altfel, fiecare o mirosim altfel, dar toti stim atunci cand e deosebita si atunci parca nimic nu poate sa o curme. Desigur, fiecare iubire este deosebita in felul ei. :D

Ei bine, mie iubirea imi miroase a ciocolata, a mar verde, a piersica, dar si a putina nicotina. Soarele bland al diminetii imi inspira iubirea, dar la fel si aceasta melodie speciala pentru cei sensibili si puternici in acelasi timp: “Comme toi“.

http://www.youtube.com/watch?v=z3qo10PCLb4&eurl=http%3A%2F%2Fwww.viatadeliceu.ro%2Fpoveste-de-dragoste%2Fishtar-comme-toi-as-you-are%2F&feature=player_embedded

Gata scoala...

Ce faci atunci cand ti-e prea dor de prea multe lucruri si persoane, si-ti vine s-o iei la fuga, dar nu stii incotro si nici nu ai cum?

"Scrii o carte." mi-a sugerat o prietena, dar inca nu ma vad in stare sa scriu o carte.

Un prieten crede ca-s pedepsita. Nu stiu daca sa-i dau dreptate sau nu. Stiu ca nu sunt chiar usa de biserica, dar nici prea multe rele nu cred c-am facut si totusi uite ca s-a intamplat.

De o luna si o saptamana n-am mai iesit deloc din casa decat pe la doctor. La inceput, cand stiam ca toata chestia asta va dura doar doua saptamani, am crezut ca voi muri, metaforic vorbind.

Noroc ca apucasem sa dau toate tezele si in principal, aveam note. Mi-e dor pana si de mers la scoala. Nu mi-ar pasa daca as da 3-4 teste zilnic, tot m-as duce.

Ce-am patit, Domne`? Mi s-a recomandat repaus doua saptamani sub diagnosticul de osteocondrita, dupa ce am acuzat dureri puternice la piciorul stang. Dupa o saptamana si jumatate mi l-au pus in gips pentru ca nu era nicio ameliorare in urma tratamentului. Dupa o saptamana si cateva zile a inceput sa ma doara si dreptul, mai puternic decat stangul. Dupa doua saptamani de stat cu piciorul stang in gips am fost la doctor si mi l-au scos, insa mi l-au pus pe dreptul. Facusem fractura de cuboid, asta topaind pana la toaleta si bucatarie.
Nu voi detalia si mai mult motivele medicale pentru ca si doctorii sunt inca nehotarati, mai ales in privinta piciorului stang. Mai am inca o saptamana de stat cu dreptul in gips. Deci, in total voi avea o inactivitate aproape totala de o luna si jumatate.








Cum m-am schimbat eu in luna asta?

Am reinceput sa cant la chitara, sau mai bine zis sa incerc, lucru pe care il neglijasem.





La inceputul problemei, profa de teatru, cunoscandu-mi firea, mi-a spus:
"Las` ca-ti prinde bine ca asa te mai maturizezi si tu!"
Am ras si nu prea am crezut-o, dar acum ii dau dreptate in totalitate. E si asta o chestie, sa te izolezi, de voie sau de nevoie, de prieteni si de toata activitatea ta.

In mod normal, se cerea doar izolarea de activitate, dar in cazul meu se intelege si cea de prieteni. Din nou, ma autoconsider ciudata. Eu nu vreau sa-mi vad prietenii atunci cand nu ma simt bine. Stiu ca prietenul adevarat ti-e aproape si la bine si la rau, dar nu suport gandul.

M-am suportat greu in primele zile. Dupa ce te obisnuiesti sa nu stai aproape deloc singur, doar cu tine si gandurile tale, ai un soc cand te trezesti singur in camera ta cam trei sferturi din zi.
Am gandit tot ce ramasese negandit intre repetitiile la cor, teatru, teorie teatrala sau orele de la scoala si interminabilele teme pentru acasa.
Chiar glumea o prietena spunandu-mi ca macar asa sunt intr-o bine meritata pauza, pe care nu mi-as fi luat-o singura nici in ruptul capului.
Trebuie sa recunosc ca are dreptate. [ Intre timp, am invatat sa recunosc cand cineva are dreptate sau nu.]
Acum sunt mai calma, mai impacata cu mine ca oricand si risc sa devin cinefila.
Am gasit o portita spre a mai omori timpul: filme si carti. Imi place.

In ultimul rand, am privit mai mult lumea de la geam si acum sunt si mai indragostita de Bucuresti, in contrast cu majoritatea locuitorilor sai.






Cred ca tine si de puterea caracterului fiecaruia sa treci "nesifonat" prin izolare.
Izolarea e groaznica si te face sa fii netolerant si rautacios.

Poti fi in acelasi timp criminalul insetat de propriul sange sau salvatorul ingrijorat de soarta ta. Depinde ce alegi.

Dar tu cine esti?

Eu sunt eu, dar nu eu tu, ci eu eu.

Cine esti?

Eu.

Wish list

- sa scriu mai frumos decat scriu in prezent;
- sa pictez mai mult si mai realist;
- sa invat sa cant "Ana" la chitara;
- sa port mai putine masti;
- sa citesc cartile pe care mi-am propus sa le citesc;
- sa ascult cat mai multa muzica si cat mai diversa;
- sa nu-mi dezamagesc prietenii;
- sa scriu articole interesante pe www.viatadeliceu.ro;
- sa vad numeroasele filme care mi-au fost recomandate;
- sa nu-mi pierd optimismul in nicio situatie;
- sa-mi inteleg parintii;
- sa-mi cumpar si sa citesc mai multe carti de filosofie si psihologie;
- sa scap de prejudecati;
- sa fiu mai sincera si ferma cu mine insami;
- sa-mi iubesc "babuta" la teatru;
- sa-mi acord mai des momente exclusiv ale mele;
- sa inteleg ce nu poate fi schimbat;
- sa fiu la mare de ziua mea si sa privesc rasaritul;
- sa-i alint mai mult pe Totto si Bella;
- sa nu-mi pese de ce nu merita sa-mi pese;
- sa am energia si ambitia necesare realizarii dorintelor mai sus mentionate.

Caransebes