trifoi cu 4 foi

The Black Sheep

2010-01-26T18:22:00.001+02:00

Doua mame stau de vorba intr-o statie de metrou.
-Nu stiu ce sa ma mai fac cu copilul asta! Cand ti-e lumea mai draga imi face figura si doarme pe la vreun prieten de care n-am mai auzit pana atunci. Imi scoate peri albi!
-A! Nu te nelinisti! Asta e o nimica toata pe langa ce am aflat eu despre David al meu [ David are aceeasi varsta cu primul baiat. ] Mi-a dezvaluit cineva ca tot imprumuta bani de la prieteni si zilele trecute l-am vazut fumand la un colt de bloc. Serviciu n-are! Sunt tare necajita!

Intervine si o babuta in conversatie si le spune ca “Deh! Asta-i viata! E cate-o oaie neagra in fiecare familie. Ba chiar, doua intr-a mea!”.

Ei bine, iata cuvintele magice la care voiam sa ajung: oaia neagra a familiei.

Haideti sa vorbim despre o familie considerata normala din majoritatea punctelor de vedere: social, financiar, medical etc. Parintii incearca inca de la varste fragede sa-si invete odraslele sa diferentieze binele de rau, lucru care dureaza pana tarziu in viata, caci pornesc de la a-i invata sa nu se joace cu focul, sa nu ude vecinii de la balcon etc. si ajung la a incerca sa-i fereasca de vicii, de anturaje, de orice i-ar putea influenta negativ educatia, in opinia lor.

Nu stiu daca am dreptate sau nu [ Astept sa comentati pe marginea subiectului. ], dar am impresia ca tot mai multi parinti isi considera copiii, in special cei putin trecuti de majorat, oaia neagra a familiei. Se inseala sau nu? Nu cumva aceasta oaie este un mit? Mie nu mie se pare ca exista cu adevarat, ci asta este denumirea pentru faptul ca un membru al familiei este diferit de ceilalti. In ce sens diferit? Diferit in gandire despre haine, despre muzica, despre orice neobisnuit care ii determina pe ceilalti sa-l vada diferit. Dar daca nu el este oaia neagra?

Diferit nu inseamna neaparat rau. Poate restul familiei este o turma de oi negre si el e una gri. :)

Ajungem la o etapa in care ne dorim libertate si independenta, sau macar senzatia de libertate si independenta, cu orice pret. Din simplul motiv ca vrem intimitate, nu ne mai convin regulile in ceea ce priveste ordinea in camera, ora de venit acasa, in orice caz toate acestea si multe altele ne determina sa ne dorim independenta. Problema este ca in majoritatea cazurilor, nu-ti permiti sa pleci de acasa de atat de devreme, din cauza resurselor materiale [ Excludem copilasii de bani gata. ].

Existand aceasta problema, trebuie sa mai convietuim ceva ani buni cu parintii inainte de a ne permite o locuinta personala. Dar cum sa convietuiti in armonie atunci cand tu vrei sa mergi la party-uri care dureaza toata noaptea si lor li se pare absurd, camera ta trebuie sa fie imaculata si va certati aproape zilnic din te miri ce? Simplu, dar dificil in acelasi timp. Secretul sta in toleranta. Numai daca fiecare tabara va fi mai toleranta, puteti deveni o echipa. Hai ca nu facem febra musculara daca ne ducem sosetele mudare pana la cosul de rufe, daca plimbam cainele si poate, vazand bunavointa din partea noastra, vor muta ora de intrat in casa putin mai tarziu.

Sclavul Soarelui

2009-10-05T23:01:00.002+03:00

Ce s-ar intampla daca maine ar muri Soarele? Sa zicem ca in seara asta mergem la culcare si maine dimineata Soarele refuza sa rasara. S-a saturat sa ofere caldura si lumina atator oameni care distrug echilibrul ce ne-a fost oferit neconditionat. Oare si-ar face cineva griji pentru absenta Soarelui? Cei bronzati si-ar purta bronzul ca pe cea mai dulce dintre amintiri si ca pe cel mai merituos trofeu.

Dupa ce ne-am lua privirea de la cer si ne-am reveni din uimire, probabil am incepe sa ne punem intrebari. Cum ne descurcam noi fara Soare? Unele tari se bazeaza aproape total pe Soare pentru energie electrica si luminoasa, utilizand panouri solare. Lor sigur le-ar fi cel mai greu, dar chiar mai departe de necesar, ne-am putea obisnui sa traim fara Soare?

Am putea accepta sa vedem numai nori, picaturi de ploaie si fulguieli timide albe?
Sunt sigura ca am fi raciti mult mai mult des, am sta mult mai mult in casa si am fi mult mai des deprimati fara Soare.

Uneori, cand esti trist, un cer insorit iti poate ridica infinit moralul. :)

Fara Soare parca nici vacanta de vara (acum pe sfarsite), nu si-ar mai avea rostul pentru ca nu mai exista vara in sine. Iti dai seama? Nu mai mergem la mare, sau daca mergem nu ne scaldam in ea, nu ne mai ingropam in nisip, nu mai mergem pe strand, nu mai purtam haine subtiri.

Ma intrebam intr-o vreme ce parere ar avea niste nepamanteni daca ar veni pe Pamant si ar nimeri pe o plaja plina. Varianta cea mai plauzibila pe care am vazut-o este ca ar ramane socati de cat de ridicoli suntem. Pe bune, stam ore intregi, adeseori nemiscati, asteptand o reactie naturala, de protejare a pielii: bronzul. Adoram asta, sa ne incingem trupurile pana aproape ne prajim. Si de ce facem asta? Pentru ca bronzul arata bine, este sexy, pentru ca ne place sa ne admiram si sa fim admirati. Deci totul porneste din dorinta de a avea un aspect fizic cat mai placut pentru ca oamenii frumosi au numai de castigat, nu?

Ah, suntem sclavii Soarelui!

Cine e de vina?

2009-09-28T20:31:00.002+03:00

Pentru muzul meu…

Cum ai putea sa-i rezisti atunci cand, privindu-te in ochi, iti spune abia soptit: “Sunt cel mai fericit om din lume si numai tu esti de vina!” ?

Puteti spune ca nu exista asa ceva, dar eu va contrazic si va zic ca poate exista. In orice caz, merita sa speram la faptul ca fiecare dintre noi il va gasi pe acela care sa-l inteleaga fara sa fie necesare explicatiile, cu care sa nu se plictiseasca niciodata desi stand in tacere pentru ca va veti asculta fascinati bataile inimii. Cum altfel am putea trai fara speranta?

Cum ii poti rezista cand o vezi asteptandu-te imbujorata, cand ii simti mana micuta in mana ta mult mai mare sau cand te joci ca un copil in parul ei lung? Ai fi in stare sa-i cumperi inghetata desi e racita daca ea te roaga insistent. :)

Multi spun sa nu te indragostesti de la inceput de cineva pentru ca poti avea de suferit, dar cum sa nu faci asta atunci cand celalalt iti ofera sufletul lui pe tava zambindu-ti entuziasmat, convins de faptul ca vei face acelasi lucru. :D Si eu chiar cred ca ar trebui sa faci acelasi lucru atunci cand vezi asta, pentru ca daca pornesti cu ideea riscurilor, reperandu-te la experientele neplacute din trecut, pornesti fix cu stangul. E ca si cand iti cumperi o bluza cu un defect pe care il vei observa prea tarziu, probabil atunci cand ai ajuns deja acasa si atunci se iveste amaraciunea.

Cine e de vina pentru toate prejudecatile astea care ne urmaresc zilnic, pentru pasii nostrii stangi? Noi. Noi, pentru ca nu avem mai multa incredere in noi si in cei din jurul nostru. Intr-adevar se poate intampla sa acordam “credit” unei persoane care sa-l risipeasca in vant, dar noi trebuie continuam sa acordam credit pentru ca numai asa ne va fi acordat inapoi la un moment dat.

Ne este greu sa acordam incredere pentru ca nu credem ca o vom primi din partea cealalta si credem ca nu o vom primi pentru ca nu o acordam. E ca un cerc vicios fara scapare. Parca ne temem unii de altii, parca suntem in continua competitie si, incercand sa ne demonstram superioritatea in fata celorlalti, ii putem pierde ca prieteni.

Uf! De la ce pornisem si uite unde am ajuns! Adevarata idee care as fi vrut sa reiasa din articolul acesta ar fi importanta a ceea ce oferim celor din jur pentru ca intr-adevar, la un moment dat, vom culege ceea ce le-am oferit si in functie de caz, vom fi fericiti sau nefericiti. De ce sa nu pornim de la ideea ca putem decide in ce directie sa o ia viata noastra? Pacat ca nu ne invata asta la liceu! Ne-ar fi util. Dar zau nu e greu, dragii mei. Puteti incepe oricand. Trebuie doar sa fiti darnici. Nu zic ca asta vă va face instantaneu fericiti, dar aproximez ca veti fi mai putin nefericiti. :D

Duş?

2009-08-21T14:25:00.003+03:00

Telefonul suna tot mai insistent si tot mai insistent si ea tot nu-l gasea prin mormanele de pungi de cadouri de pe podea. Fusese ziua ei in ziua precedenta. Il gaseste deja oprit sub un ambalaj cu inimioare rupt…iar Adela. Nu putea s-o sune acum caci ea nu poate sta locului atunci cand vorbese la telefon, iar in momentul de fata nu avea loc sa se plimbe prin camera.
Dupa indelungi eforturi reuseste sa elibereze podeaua si o suna pe una dintre prietele sale de suflet, Adela. Deja se intunecase afara.
- Alo? raspunse ea somnoroasa.
- Ce faci mai? Dormi?
- Pai ce altceva sa fac asteptand sa ma suni..
- Ehh…Stii si tu..ordine prin camera…chestii de igiena personala...
- Awch! Nasol…
- Linisteste-te! In niciun caz duş! Nu se accepta duşul!
- De ce? intreba pe un ton atat de dragalas incat Mirela aproape isi imagina expresia fetei. Ce te-a mai apucat de data asta?
- Aaa…nimic.... miros a el…..si mi-ar placea sa pastrez asta…..macar o noapte….
- A, ok! raspunse plictisita ca o vaca care rumega de juma` de zi. Deci maine o sa te speli, nu? intreba vrand parca sa o atentioneze ca va avea ea grija sa se spele totusi.
- Da mah! si un suras copilaresc ii scapa involuntar.
- Ce e? Verificam doar, se scuza timid.
Acum Mirela radea cu tot corpul avand in minte imaginea fiecarui muschi facial mirat al Adelei. Dupa asta toata ziua i se derula in fata ochilor.
Se trezi devreme, matinala ca de obicei, desi dormise putin, agitata fiind din cauza lunii pline. Motanul ei casca lenes la picioarele ei dupa care se ridica tantos si se ghemui in bratele ei torcand zgomotos. Uneori i-ar fi placut sa se poata lipsi de actiuni precum dormitul sau mancatul pentru ca i se parea ca-i ocupa prea mult timp din zi, asta oricand in situatia in care nu dormea mai mult de 6-7 ore pe noapte. In fine, dupa micul dejun privi fara ganduri pe fereastra. Nu voia sa citeasca cartea despre viata politica in vremea lui Cicero, nu voia sa iasa afara, nu voia sa se uite la televizor, o enerva asta. De obicei, se uita fascinata la reclame, si atat. Incepu sa-si pieptane uriasul motan de 8 kg, pe nume Tomy, companionul ei de mai bine de 10 ani si privindu-l fericit cum se intinde sub perii pieptanului, se simti si ea fericita.
Deodata se trezi pe un lac, intr-o barca. O barca, doua trupuri, o minte si o inima. Era soare si ii placea asta la nebunie. Ei nu-i era cald nici macar vara cand era canicula. Se simtea exact in elementul ei, mai ales fiind si in preajma lui. El s-a oprit din vaslit cand au ajuns sub o salcie si i-a cuprins fata intre mainile lui mari. Cat ii place sa o priveasca, sa-i observe fiecare celula a fetei si a buzelor. Toate il cheama la ea si el le urmeaza, caci zambetul ei inocent este tot ce are nevoie pentru a fi fericit.
Ea privi usor dezgustata apa verde a lacului. El baga imediat de seama si incepu sa rada. Ea n-ar face baie in apa aia nici mancata de termite, el da, probabil chiar cu termitele daca ar fi posibil.
Peste cateva ore copacii ii zaresc sub o umbrela. Norii isi cern amarul cu fiecare clipa tot mai indarjiti astfel incat deja sunt uzi leoarca la picioare, dar nu le pasa. Merg pe trotuar tinandu-se de mana sub umbrela rosie. Ea se opreste si se intoarce catre el, ii zambeste tandru, el ii cuprinde talia subtirica si o ia in brate…
- Hey! Mirelaaaaaaaa? Vorbesc singura sau ce naiba?!!
- Aaa….scuza-ma…mi-a…plecat mintea…
- Mda, stiu…..Ai idee a cata oara e saptamana asta? Ei bine, eu am!
In camera se facu o liniste surprinzatoare, perturbata doar de tonul telefonului inchis in nas.

Ishtar - Comme toi (As you are)

2009-07-21T23:52:00.004+03:00

O voce calda si niste versuri bine alese au in comun rezultatul: o melodie care iti aduce linistea in suflet si zambetul pe buze indiferent daca te gasesti dupa o zi intreaga de stat la plaja sau de alergat prin nebunia orasului cu treaba.

Fiecare simte si descrie iubirea altfel, fiecare o mirosim altfel, dar toti stim atunci cand e deosebita si atunci parca nimic nu poate sa o curme. Desigur, fiecare iubire este deosebita in felul ei. :D

Ei bine, mie iubirea imi miroase a ciocolata, a mar verde, a piersica, dar si a putina nicotina. Soarele bland al diminetii imi inspira iubirea, dar la fel si aceasta melodie speciala pentru cei sensibili si puternici in acelasi timp: “Comme toi“.

http://www.youtube.com/watch?v=z3qo10PCLb4&eurl=http%3A%2F%2Fwww.viatadeliceu.ro%2Fpoveste-de-dragoste%2Fishtar-comme-toi-as-you-are%2F&feature=player_embedded

Gata scoala...

2009-06-10T18:34:00.005+03:00

Ce faci atunci cand ti-e prea dor de prea multe lucruri si persoane, si-ti vine s-o iei la fuga, dar nu stii incotro si nici nu ai cum?

"Scrii o carte." mi-a sugerat o prietena, dar inca nu ma vad in stare sa scriu o carte.

Un prieten crede ca-s pedepsita. Nu stiu daca sa-i dau dreptate sau nu. Stiu ca nu sunt chiar usa de biserica, dar nici prea multe rele nu cred c-am facut si totusi uite ca s-a intamplat.

De o luna si o saptamana n-am mai iesit deloc din casa decat pe la doctor. La inceput, cand stiam ca toata chestia asta va dura doar doua saptamani, am crezut ca voi muri, metaforic vorbind.

Noroc ca apucasem sa dau toate tezele si in principal, aveam note. Mi-e dor pana si de mers la scoala. Nu mi-ar pasa daca as da 3-4 teste zilnic, tot m-as duce.

Ce-am patit, Domne`? Mi s-a recomandat repaus doua saptamani sub diagnosticul de osteocondrita, dupa ce am acuzat dureri puternice la piciorul stang. Dupa o saptamana si jumatate mi l-au pus in gips pentru ca nu era nicio ameliorare in urma tratamentului. Dupa o saptamana si cateva zile a inceput sa ma doara si dreptul, mai puternic decat stangul. Dupa doua saptamani de stat cu piciorul stang in gips am fost la doctor si mi l-au scos, insa mi l-au pus pe dreptul. Facusem fractura de cuboid, asta topaind pana la toaleta si bucatarie.
Nu voi detalia si mai mult motivele medicale pentru ca si doctorii sunt inca nehotarati, mai ales in privinta piciorului stang. Mai am inca o saptamana de stat cu dreptul in gips. Deci, in total voi avea o inactivitate aproape totala de o luna si jumatate.

Cum m-am schimbat eu in luna asta?

Am reinceput sa cant la chitara, sau mai bine zis sa incerc, lucru pe care il neglijasem.

La inceputul problemei, profa de teatru, cunoscandu-mi firea, mi-a spus:
"Las` ca-ti prinde bine ca asa te mai maturizezi si tu!"
Am ras si nu prea am crezut-o, dar acum ii dau dreptate in totalitate. E si asta o chestie, sa te izolezi, de voie sau de nevoie, de prieteni si de toata activitatea ta.

In mod normal, se cerea doar izolarea de activitate, dar in cazul meu se intelege si cea de prieteni. Din nou, ma autoconsider ciudata. Eu nu vreau sa-mi vad prietenii atunci cand nu ma simt bine. Stiu ca prietenul adevarat ti-e aproape si la bine si la rau, dar nu suport gandul.

M-am suportat greu in primele zile. Dupa ce te obisnuiesti sa nu stai aproape deloc singur, doar cu tine si gandurile tale, ai un soc cand te trezesti singur in camera ta cam trei sferturi din zi.
Am gandit tot ce ramasese negandit intre repetitiile la cor, teatru, teorie teatrala sau orele de la scoala si interminabilele teme pentru acasa.
Chiar glumea o prietena spunandu-mi ca macar asa sunt intr-o bine meritata pauza, pe care nu mi-as fi luat-o singura nici in ruptul capului.
Trebuie sa recunosc ca are dreptate. [ Intre timp, am invatat sa recunosc cand cineva are dreptate sau nu.]
Acum sunt mai calma, mai impacata cu mine ca oricand si risc sa devin cinefila.
Am gasit o portita spre a mai omori timpul: filme si carti. Imi place.

In ultimul rand, am privit mai mult lumea de la geam si acum sunt si mai indragostita de Bucuresti, in contrast cu majoritatea locuitorilor sai.

Cred ca tine si de puterea caracterului fiecaruia sa treci "nesifonat" prin izolare.
Izolarea e groaznica si te face sa fii netolerant si rautacios.

Poti fi in acelasi timp criminalul insetat de propriul sange sau salvatorul ingrijorat de soarta ta. Depinde ce alegi.

Dar tu cine esti?

2009-05-30T19:29:00.005+03:00

Eu sunt eu, dar nu eu tu, ci eu eu.

Cine esti?

2009-05-23T23:20:00.013+03:00

Eu.

Wish list

2009-05-13T21:39:00.003+03:00

- sa scriu mai frumos decat scriu in prezent;
- sa pictez mai mult si mai realist;
- sa invat sa cant "Ana" la chitara;
- sa port mai putine masti;
- sa citesc cartile pe care mi-am propus sa le citesc;
- sa ascult cat mai multa muzica si cat mai diversa;
- sa nu-mi dezamagesc prietenii;
- sa scriu articole interesante pe www.viatadeliceu.ro;
- sa vad numeroasele filme care mi-au fost recomandate;
- sa nu-mi pierd optimismul in nicio situatie;
- sa-mi inteleg parintii;
- sa-mi cumpar si sa citesc mai multe carti de filosofie si psihologie;
- sa scap de prejudecati;
- sa fiu mai sincera si ferma cu mine insami;
- sa-mi iubesc "babuta" la teatru;
- sa-mi acord mai des momente exclusiv ale mele;
- sa inteleg ce nu poate fi schimbat;
- sa fiu la mare de ziua mea si sa privesc rasaritul;
- sa-i alint mai mult pe Totto si Bella;
- sa nu-mi pese de ce nu merita sa-mi pese;
- sa am energia si ambitia necesare realizarii dorintelor mai sus mentionate.

Caransebes

2009-05-03T18:34:00.003+03:00

2009-04-27T21:34:00.003+03:00

Ea il privea rugator. El nu suporta privirea asta. Ii lua capul micut intre palme si o privi indelung in ochi. Erau rosii, dar totusi atat de dulci. Lacrimile isi facusera veacul acolo. Ii tremurau mainile. Nu s-a putut abtine si a sarutat-o. Ea ceda. Despartirea buzelor a fost brusca. Il musca de buza. Sangele cald se prelingea pe fata demna de dispret. Il impinse puternic in piept. El s-a indepartat disperat. Isi trecu degetele haotic prin par. Era nepieptanat. Siroaiele ei de lacrimi nu-l induiosau deloc.
- De ce te-ai mai intors? il intreba printre sughituri. De ce n-ai ramas la ea?
- Te iubesc.
- Nu, nu ma iubesti. Tot ce vrei este trupul meu.
- Ti-am spus de la primul sarut. Nu sunt barbatul unei singure femei. Am fost candva...
- La dracu` cu toata treaba asta! urla o voce din adancul ei. Nu-i mai pasa de nimic. Avea nevoie de aceasta eliberare.
De ce iti cauti justificari in trecut? Nu esti decat un las! Fugi de iubirea adevarata ca sa ti-o tragi cu tot felul de...f.... Ii era greu sa le numeasca femei.
El tacea. Ea ar fi vrut ca el sa-i vorbeasca. Se inserase. Doar tremurul unui trup femeiesc mai tulbura vraja noptii.

Azi, vineri...

2009-04-24T23:31:00.003+03:00

Este un azi, un azi insorit, un azi, vineri, insorit. Nu-mi place vinerea. Este nehotarata si ciudata si-mi miroase a femeie nemaritata. Incheie saptamana lucratoare, dar deschide weekendul. Pe mine ma deruteaza chestia asta.

E1: Te vreau azi. [emotie]
E2: Eu nu te vreau azi. [plictis]
E1: Nu ma vrei azi? [dezamagire]
E2: Nu, nu te vreau azi. [calm]

A doua zi...

E2: Te vreau azi! [siguranta]
E1: De ce ma vrei azi? [confuzie]
E2: Pentru ca nu te-am vrut ieri!? [naturalete]
E1: Azi nu te mai vreau eu. [indignare, orgoliu]
E2: Nu ma vrei azi? [disperare/uimire]
E1: Nu, nu te mai vreau azi. [satisfactie]

Un joc foarte stupid de cuvinte, dar care mi-a inseninat ziua de vineri.
Ghici! Care dintre E este fata si care baiatul?

Botosani, venim !

2009-04-10T22:05:00.005+03:00

In sfarsit am reusit sa inchid trolerul. Motanul ma priveste usor dezamagit. Chitara sta culcata pe pat. Toate celulele corpului au luat-o razna. Luna este plina si rosie. N-am mai vazut-o niciodata asa. Imi place. Memoria imi joaca feste. Incerc sa-mi amintesc cum a fost anul trecut. Cred ca anul trecut nu-mi faceam atatea griji, iar acum nu stiu de ce mi le fac. Paradoxal. [imi place cuvantul asta] Anul acesta m-am pregatit mult mai mult decat anul anterior. Nevroza nu-mi da pace orice-as face. As putea spune ca deja m-am obisnuit. Mi-e foarte greu sa stau locului. Cateva versuri in mintea mea isi fac de cap:

"Nu-mi strigati ce sa fac,
Fiindca timpu-i un ac
Iara noi suntem ata din el!"

Asta este unul dintre lucrurile care imi displac profund: sa mi se spuna sau impuna ce sa fac. Stiu ca inca nu am discernamant, dar vreau sa prind lucrurile din mers. Vreau mult, foarte mult sa ma concentrez, sa nu pierd nimic din vedere, sa fiu foarte atenta.

Latina in exces poate avea ca efecte tulburari severe in comportamentul oamenilor! :)) Insa mereu am incercat sa vad partea frumoasa a oricarui lucru. De aceea, in incheiere, va impartasesc o expresie extrem de simpatica, ba chiar cea mai simpatica din cate am intalnit: "I in crucem!". Tradusa ad litteram nu are sens, dar in traducere libera inseamna "Du-te de te spanzura!". :) Este data in dictionar la verbul eo, ire, ivi, itum [a merge].

Verb latin

2009-04-02T21:40:00.003+03:00

Febra olimpiadei m-a cuprins mai devreme decat ma asteptam. Nu mai am somn, nu mai am liniste, uit sa beau apa cand mi-e sete. Un musuroi numeros ma mistuie pe dinauntru. Cand ma apuc de tradus musuroiul ia pauza. Cand iau eu pauza incepe iar musuroiul. Acum sunt in pauza. Vreau sa va vorbesc despre un anumit verb latin. Este preferatul meu. Formele de dictionar ale acestuia sunt:

adolesco, adolescere, adolescevi, adultum

Traducerea formelor este urmatoarea:

cresc, a creste, am crescut, pentru a creste / ca sa creasca / crescut(*)

(*)Cea din urma forma, si anume cea care reprezinta modul supin, are 3 traduceri deoarece acestea difera in functie de context.

Mie mi se pare foarte fireasca evolutia sa ca verb. De exemplu, particiu perfect al verbului, "adulescens, adulescentis", a dat in romana cuvantul adolescent, iar modul supin, "adultum", a dat cuvantul adult, care coincide oarecum cu traducerea: deja crescut.

Imi place mult sa observ cum au evoluat cuvintele de-a lungul vremii. S-a sfarsit pauza.

"Alea iacta est!"

Feeling myself...

2009-03-28T21:13:00.012+02:00

Mi-am facut baie joi noaptea. Nu a fost o baie obisnuita. Mai intai m-am eliberat de inele si de inutilele haine, mi-am luat prietenul spumant de baie si am pasit in lumea fierbinte. Dupa ce cada a fost plina, am oprit curgerea zgomotoasa a apei. Am stat cateva clipe privind tacutul atat de nefiresc. La randul lui m-a privit uimit. M-am cufundat total sub apa ascunsa de spuma. Nici nu stiu cat timp a trecut asa, dar stiu ca la un moment dat, fiind cu urechile in apa, mi-am auzit inima batand. Au fost printre cele mai frumoase clipe din viata mea.

Eu: Hey! Nu-mi vine sa cred. Tu chiar esti aici!
Inima mea: Dar unde credeai ca sunt?
Eu: Uhm...la un El? [naivitate]
Inima mea: Credeam ca m-ai recuperat.
Eu: Asa se pare. Si totusi, ce te zbati atata?
Inima mea: Cum adica? Stii bine ca nu pot sta locului.
Eu: De ce?
Inima mea: Pentru ca tu m-ai invatat sa fiu asa. Tu ai decis sa iubesti lumea, chiar daca adeseori nu merita. Dar eu nu aleg cine merita si cine nu.
Eu: Stai putin ca nu inteleg! Cine detine controlul aici? Eu sau tu? Tu sau eu?
Inima mea: Control? Ce-i asta? Eu n-am mai auzit de asa ceva pana acum. [sincera uimire]
Eu: Chiar nu am acum chef de explicatii. Mi-e foame...dar mi-e prea lene sa mananc...[plictis]
Inima mea: Te rog...
Eu: Of........bine. Stai sa ma gandesc putin...........Ok. Atunci cand nu-ti pasa de controlul situatiei traiesti, iubesti, simti totul fara limite, fara reguli si adeseori iti pierzi total ratiunea, iar in final probabil, inima.
Inima mea: Aaaaaaa, gata stiu! Asa m-ai pierdut si tu pe mine!
Eu: Si pe mine si pe tine...Stiam eu ca esti desteapta....
Inima mea: Mersi...[vizibil emotionata]. Dar eu cred ca este frumos sa iubesti fara limite...
Eu: Si eu, dar uneori e nociv...[regret]
Inima mea: Ei, lasa asta ca nu conteaza. Important este ca acum m-ai auzit in sfarsit. Ce ai de gand sa faci?
Eu: Trebuie sa fac ceva anume?
Inima mea: Hai ca stii la ce ma refer.
Eu: Mi se pare mie sau incerci sa ma manipulezi? [paranoica]
Inima mea: As zice ca nu ti se pare. [zambet ludic]
Eu: Nu vei reusi. Nu vreau sa mai simt. Lumea nu mai simte! Eu de ce sa simt?
Inima mea: Nu fii prostuta! [ironica]
Eu: Dar nu sunt. Lasa-ma-n pace!
Inima mea: Trebuie sa simti! Astfel esti diferita! [disperare]
Eu: Hey! Nu tipa la mine! Cine te crezi?
Inima mea: Nu fii rea cu mine...sunt.......sunt inima ta!
Eu: [incurcata].....Ma....ma mai gandesc daca te las sa simti...
Inima mea: Offfff........

Am iesit ca arsa din apa. Cat tupeu pe ventriculul ei! Am revenit la inele, la inutilele haine, la spatiul meu...
Ralf si Totto ma asteptau in pat...

Eu = ratiunea;
Inima mea = se intelege :D.

Indepartare / Propriile "De ce?"-uri

2009-03-14T22:59:00.005+02:00

N-am mai fost de ceva vreme pe aici. Mi-a fost dor si nu mi-a fost. E normal ca cu fiecare zi sa ai tot mai multe dileme?

De ce iubim lucrurile pe care nu le putem avea?
De ce gresim fara sa vrem asta?
De ce suntem innebuniti de parfumul ademenitor al perfectiunii?
De ce ne multumim cu prea putin?
De ce pierdem lucrurile de care am fost cei mai siguri?
De ce fugim de responsabilitati?
De ce nu stim sa apreciem singuratatea atunci cand o avem si ne-o dorim enorm atunci cand suntem invadati de corpurile lumii din exterior?
De ce traim daca nu realizam nimic util?
De ce am uitat sa privim in jur, sa ne privim unii pe altii?
De ce ocolim munca intelectuala?
De ce adeseori traim cu gandul in viitor si nu in prezent?
De ce vrem sa vorbim cu oameni care nu sunt dispusi sa ne asculte?
De ce nu putem trai in armonie cu natura, din moment ce am invatat sa zburam mai sus decat pasarile si sa ne adancim mai mult decat pestii?
De ce ascultam aceeasi melodie la infinit si nu ne plictisim de ea?
De ce revenim mereu la trecut?
De ce ai chef de vorba exact atunci cand nu ai cu cine vorbi?
De ce ne incapatanam sa ne facem neintelesi?
De ce ne complicam existenta cu intrebari stupide precum "De ce?"
De ce ne place sa ne mintim singuri?
De ce ne indragostim de persoane nepotrivite noua?
De ce nu mai am rabdare sa fac si ceea ce nu-mi place?
De ce iubesc un fir de par?
De ce ma gadil ingrozitor si unele persoane nu se gadila deloc?
De ce imi place sa citesc?
De ce nu mai stiu ce voiam sa scriu initial?

un Eu...

2009-02-25T21:32:00.006+02:00

Zambet jucaus al degetelor...

Sunt Eu. Esti Tu. Am fost Noi? As vrea sa scriu. N-as vrea, dar am plans. "Zmeul" e de vina, caci a zburat.
Am ajuns acasa. Mi-ai lipsit, Muschi. Ti-am simtit corzile infipte in degete toata ziua. Ma imbratisai cu atata ardoare incat nici eu nu mai voiam sa-ti dau drumul. Nu voiam sa cazi...
Daca-as musca dintr-un mar el si-ar aminti apoi de mine?
Exista oameni care sunt frumosi cand plang?
O tigara aprinsa stinge un dor pentru unii.

carbune negru...mar rosu...praf de iubire...

Suntem doar 2 straturi de oja si nimic mai mult. Unul principal si altul dat mai cu grija caci acela se vede. Paleta de culori este bogata, iar noi le adoptam pe cele mai ciudate pentru a soca, impresiona etc. Eu vreau o culoare ce nu exista. Nu vreau sa fie ciudata. Vreau doar sa fie a mea...

Haotic...

2009-02-22T20:55:00.004+02:00

Prea multe ganduri se primba incaltate in mintea mea. Unul are pantofi roz cu tocuri cui de 11. De asemenea, tinuta este alcatuita dintr-o rochita cu volanase numai buna de dat jos in primele 3 secunde de la intrarea in dormitor. Este al naibii de focoasa.
Altul este un EMO nenorocit si lenes care ar vrea sa-si planga de mila, dar e prea ocupat sa fure arta machiajului de la tipa misto.
Altul este un motan gras si arogant care se freaca si picioarele lungi ale tipei. Vrea mancare.
Altul este o scolarita decenta, dar cocheta. Are parul impletit intr-o coada mare si puternic stransa. Are unghiile de lungime medie si date cu lac incolor.
Un muncitor mediocru si puternic mirosind a transpiratie li se alatur indata.
Un intelectual vorbeste la telefonul performant trimitand un email pe laptop, asteptand un mesaj pe cel de-al doilea telefon. Este imbracat la costum si cravata.
Un adolescent cu par roscat si o multitudine de pistrui pe fata isi repeta un discurs pe care trebuie sa-l tina la scoala.
O adolescenta agitata contempleaza de cateva ore bune o chitara clasica si nici macar nu stie ce sa simta.
Un baiat slabut cu sireturile dezlegate incearca sa deseneze un sotron in fata unei scari a blocului, dar niste babe tipa la el caci sotronul se vede urat chiar la intrare.
La un moment dat toti se aduna si pornesc intr-un mars zapacit si treptat distrugator.
O fata cu ochi verzi nehotarati ii priveste incantata si dezgustata in acelasi timp.

Ignoranta

2009-02-15T00:30:00.004+02:00

Frigul vru a ma imbratisa, dar l-am respins. In mod normal i-as fi oferit caldura trupului meu ca pe un omagiu pentru curajul sau, dar azi nu. De o saptamana incoace, nu. Si luna imi zambeste si eu intorc capul si ma fac ca nu o vad. Muzica incearca sa ma imbie, dar nu reuseste. Nici pensula nu se lasa manuita de mine.

Suntem oameni...

2009-02-09T22:16:00.000+02:00

Indiferent de statutul social, banii de buzunar, notele la mate sau aspectul fizic suntem oameni. Toti ne atribuim unii atora titlul acesta. Dar ce inseamna sa fi om? (Sa raspundeti, va rog!)

S-ar putea da o reteta in urma careia este “fabricat” omul? :) Daca da, eu as vede-o astfel:

30% inteligenta 29% iubire 28% indignare 10% complexitate 3% ipocrizie

Sau poate este doar trup si suflet. Ar fi prea putin totusi. Cred ca este mult mai mult decat atat. Mie mi se pare o fiinta incredibila pentru ca omul este afectiune, ignoranta, plictiseala, dorinta, sinceritate, neputinta, comunicare, ambitie, prietenie, demnitate, dispret, furie, romantism, tradare, sensibilitate, durere, zgarcenie etc. As putea continua la infinit, dar cred ca ati prins ideea.

Cel mai interesant mi se pare faptul ca un om poate avea mai multe stari, insusiri contradictorii in acelasi timp si acestea nu se amesteca totusi.

Toti oamenii vorbesc despre oameni. Nu conteaza daca despre ei insisi sau despre alti oameni, dar fie ei avocati, gradinari, chelneri, informaticieni, tot vorbesc despre oameni. Nici timpul sau locul nu conteaza. Oricand, oriunde este cel mai potrivit sa incepem sa vorbim despre oameni.

Poti cunoaste pe deplin un om? Ma cam indoiesc, data fiind continua schimbare a omului. Omul nu ramane niciodata acelasi multa vreme pentru ca se plictiseste. Parca mereu vrea ceva nou. Nici macar pe noi insine nu ne putem cunoaste deplin pentru ca uneori suntem atat de prostuti incat ne mintim singuri. ;))

Cred ca asta e. Cred ca nu ne ramane decat sa ne iubim. Si totusi, daca nu reusim sa ne iubim intre noi, macar pe noi insine sa ne iubim, caci:

“Acela care nu se iubeste pe sine nu stapaneste nimic pe lumea asta.” [Giovanni Boccaccio]

Nu e ora perfecta, am depasit-o cu 1 minut

2009-02-04T11:12:00.004+02:00

Ia sa vedem...dimineata tarzie...alarma telefonului suna la volum mediu...mic dejun plin de rasfat...ciocolata calda cu lapte...par ciufulit...crema de iaurt...delis cute...compot de piersici..."Gandacul"...parul se lasa despletit cu blandete...soare rusinos ascunzandu-se dupa norii protectori...ochi somnoros si usor agitat...unghii taiate si nefacute cu oja...pijamalele cu greu se lasa dezbracate...
-Ce zici Muschi, de un Sol Major?
-....?!...daca chiar trebuie...fie...
-Uf! Mi-as dori sa am degetele mai lungi...

De-as visa...

2009-02-01T22:55:00.008+02:00

Scuzati-ma, caci am gresit titlul, sau mai bine nu ma scuzati pentru ca l-am gresit intentionat. Poate ar fi trebuit sa sune "De-as indrazni sa visez...". Nu. Nu merge. :-? Gata! Stiu! "De-as indrazni sa visez un pic mai mult...". Hai ca-i bun.

De-as indrazni sa visez un pic mai mult decat de obicei, as visa asta:

As visa ca ori de cate ori te voi cauta, te voi gasi infasurat in patura noastra preferata, cu capul pe perna mea, asteptandu-ma sa te insotesc, ca ma vei privi uimit de intarzierea mea nemotivata, dar ma vei ierta pentru ca ma iubesti. Iti vei calca pe mandrie si ma vei invita alaturi de tine. Te voi lasa cateva minute sa-mi cersesti atentia, sa incerci sa ti-o castigi. Mai mult de cateva minute n-as rezista. Ma voi aseza pierduta in privirea ta lacoma, langa tine si te voi lua in brate. Vei parea usor iritat de indrazneala mea, dar ma vei imbratisa si tu caci iti doreai asta. Afectiunea ta este prezenta in aer, servind drept coloana sonora. Dupa cel putin o ora de imbratisare continua in care niciunul nu am vrut sa ne dam drumul unul altuia, vom cadea epuizati intr-un somn adanc si ne vom visa la inceputul imbratisarii...

Te iubesc, Totto!

Gustarica de la 1:07

2009-02-01T01:07:00.002+02:00

-Se ia un subiect obligatoriu infometat;
-Se deplaseaza pana la frigider;
-Se alege alimentele care fac cu ochiul cat mai apetisant;
-Se pregateste in perfecta liniste pentru a nu trezi ceilalti subiecti;
-Se vor utiliza tacamurile preferate indiferent de cat timp necesita gasirea acestora;
-Se introduce in cavitatea bucala; se mesteca; se inghite;
-Se strang resturile in perfecta liniste pentru a nu trezi ceilalti subiecti;
-Se bea un pahar de suc ( depinde de preferinte );

-> subiect satisfacut :).

Ziua cornurilor cu Finetti

2009-01-30T15:30:00.003+02:00

De dimineata, patura se smiorcaia mai rau ca un copil, caci cu fiecare clipa risipita pierdea caldura corpului ei.

Ploua, dar nu conta, caci la patiseria din colt aveau cornuri cu Finetti proaspete, pe care ea le adora. Isi cumpara unul si-l manca in ploaie. Pe asfaltul plombat cu gume de mestecat ramasese intiparit un chip uman usor vesel, dar mutilat de un curcubeu de benzina...

Ajunse acasa si incepu sa asculte muzica. Observa ca stia pe de rost ordinea melodiilor ce urmau. Aproape dragut! Incredibila puterea obisnuintei, si totusi tot nu voia sa le schimbe ordinea. Era mai bine sa le-o cunoasca.

20 ianuarie 2009

2009-01-29T19:41:00.005+02:00

...toata ziua de 20 am avut asta in minte si totusi in seara aceea am fost prea obosita ca sa scriu...

"Iata Muschi. Azi e prima zi cand ai iesit in lume dupa ce ne-am cunoscut. In antecedenta iesire te aflai intr-o cutie goala de sentimente indreptandu-te impreuna cu mama si tata catre casa mea. Acum stai incantata in husa in spatele meu. Asa! Cam ce ai vazut? Ai vazut pustietatea dintre cele 2 blocuri aproape surori, globuletele de Craciun inca atarnate in intersectie si patiseria din colt de langa iesirea de la metrou, la care trebuie sa urmaresti cu atentie cu o seara inainte ce produs s-a epuizat. Astfel, a doua zi de dimineata stii sigur ca acel produs e proaspat. Ce noroc! Azi e ziua Dobrogenelor. Tocmai le-a scos din cuptor. "-Doua dobrogene, va rog."
- Vrei si tu, Muschi?
- [...zZz...] !?
- Vai! Ce nesuferita esti! ;)) Auzi si tu: ti-e prea somn ca sa mananci...

...metrou...
[she`s sleeping]...
Uf! Vreau si eu sa stau intr-o husa si sa ma tina cineva in spatele sau si sa ma simt atat de protejata incat sa adorm...

...cor...
- Ce bine-mi pare! Te-a trezit Popescu acordandu-te ;))

...scoala...
- Hei,Muschi! Cum ti se pare scoala mea?
- [yawning]...cam plina de adolescenti complexati si agitati si zgomotosi, care nu ma lasa sa dorm!
- You`re funny! :))"

felina racneste...

2009-01-27T20:47:00.004+02:00

*Azi Yahoo Messenger-ul m-a iertat,
Indata s-a lasat accesat,
Yahoo Messenger Inside mi-a zambit,
Bucurandu-mi interiorul chinuit.

*Trist, dar adevarat
Iarna, oamenii nu se plimba-n parc.
A se bucura din orice ei au uitat,
Dar inca stiu a se inchide in propirul tarc.

joi - prea mult dintr-o data...

2009-01-22T23:43:00.005+02:00

*o geana sta convinsa pe coala alba ce se abtine sa exprime orice sentiment....
*Hartia iubeste mainile celor de la xeroxuri...
*Muschi, canta-mi ceva, te rog!
25 ianuarie 2009
*Yahoo Messenger-ul este atat de suparat pe mine incat refuza cu indarjire sa se lase explorat, indiferent de versiunea instalata.
26 ianuarie 2009
*Ursuletul atarnat de ghiozdan m-a privit cu repros.
*Ploaia rece m-a golit de aproape tot, dar mai ales de caldura si de haine uscate.

Nu

2009-01-22T00:00:00.008+02:00

Nu, nu este o postare foarte valoroasa, dar este despre mine...

Nu, nu ma iubesti!

Nu, nu inteleg deloc chimia! Daca iau cartea de chimie si o deschid, aceasta incepe sa tipe, sa se strambe la mine, ma musca si se elibereaza din mainile mele.

Nu, nu cred in ghinion!

Nu, nu ma iubesc prea mult, ci doar suficient cat pentru a supravietui placut cu mine insami.

Nu, nu ascult manele.

Nu, nu-mi iese media 9 la psihologie.

Nu, n-am parul drept.

Nu, nu-mi place sa port ceas.

Nu, nu-mi place sa intarzii.

Nu, nu-mi place fisticul.

Nu, nu fac diferenta intre mineola si mandarina.

...amintire...

2009-01-13T00:00:00.005+02:00

Agenda cu patratele...pix BIC Velocity Gel 0.7...pahar transparent abundent in Pepsi..."Armata, am sa ma-ntorc barbat"...luminita puternica albastra...8,6 cm oglinda...pulover nonconformist, larg, negru...ghiozdanel trist aruncat la margine de pat...motan dormind multumit pe perna moale...chitara rosie mandra...o privire adanca...botosi caldurosi masura 37-38...

...amintire...

...dig...plimbare...lac inghetat...barbat...femeie...adolescenta...pescar pe lac inghetat...3 gauri facute de pescar in lac inghetat...degete rosii...bocanci militaresti...pescar-adolescenta...privire tanjinda de doar 3 secunde...vilele uriase de pe malul opus...buruienile de pe malul acesta...sticlele goale prinse in capcana ghetii...un pantof negru insingurat..."Nu, nu ma iubesti,doar ti se pare ca ma iubesti."...urechi infrigurate...ciori dansand dansul nemuririi...fular portocaliu...par cret...manusi lungi pana la coate...trepte descendente..."Mie-mi placea"..."Gata. Ti-am facut hatarul."...lumini inselatoare...vant...ignoranta...graba...iarba batrana...masini aparent pline cu oameni, in esenta goale de suflete...apa neagra, nervoasa parca...unghii argintii...batrane infofolite exagerat si cam ostentativ...statie...caine grizonat dormind ghemuit pe presul murdar...neliniste...perete alb imaculat...mancare multa...muzica simpatica...cenusiu cer...artificii argintii declansatoare de alarme ale masinilor...copaci goi...berarie..."Da maneaua mai tare!"...pasi haotici...suflet plangand...fosnet de pungi..."Nu-i dai niciun ban, ma!"...piata parasita...trup plangand...brad impodobit de la jumatate in sus spre a fi prevenita sterpelirea globuletelor jucause...intersectie calma, desi de obicei zbuciumata..."-Le cunosteai pe fetele alea? -Nu. De ce? - Pentru ca le-ai privit cam mult. - Da, asa este. Ma gandeam cat sunt de proaste."...coltul blocului...scara imbatand cu mirosul de urina...etaju 8...caine bucuros..."Du-te si tu sa vezi ce-i cu liftul ala."...lift deznadajduit, blocat intre etajele 6 si 7...plimbarea cainelui...revenire la camin...refugiere in camera personala..."Te iubesc!"...eliberare de inele...piele ademenitoare...halat moale, incantat...breloc gol, fara imagine...urechi ciulite...pernute faloase ale labutelor...gheare poruncitoare...afectiune daruita...motan torcand...lumina rosie difuza...botosi caldurosi masura 37-38...o privire adanca...chitara rosie mandra...motan dormind multumit pe perna moale...ghiozdanel trist aruncat la margine de pat...pulover nonconformist larg, negru...8,6 cm oglinda...luminita puternica albastra..."The Band"...PEPSI varsat pe oglinda si pe covor maro...pix BIC Velocity Gel 0.7...agenda cu patratele..."Ana"...

Ieri. Azi. Maine. Joi.

2009-01-06T21:27:00.003+02:00

A 35-a postare din istoricul blog-ului, prima pe anul acesta :) 6 ianuarie - mai sunt doar 7 luni pana la cea de-a 17-a aniversare a mea. Ma emotioneaza asta.
Iata ce mi-a aratat un trifoi:

* You were born on a Thursday.
* Your star sign is Leo.
* Your birthstone is Peridot.
* The season was Summer.
* You were born in the Chinese year of the Monkey.
* The US President was George H. W. Bush (Republican).
* The UK Prime Minister was John Major (Conservative).
* You are 16 years 5 months 0 days old.
* It is 212 days until your next birthday.
* In dog years you are 112 years old.
* You are 5,997 days old.
* You are approximately 143,947 hours old.
* You are approximately 518,210,507 seconds old.

Acum inteleg de ce in zilele de joi ma simt cel mai bine. Uneori mi se pare ca lumea ar fi mult mai frumoasa daca ar fi joi in fiecare zi. ;))
Am trait aproape 6000 de zile pe acest Pamant. Totusi am impresia ca e foarte mult si ca nu-l cunosc prea bine. Trebuie neaparat sa ma ocup de asta in viitorul apropiat. :D Momentan "Ion" ma ia la pumni disperat ca nu primeste zestrea, iar "Maitreyi" imi vorbeste de copacul ei iubit...

Feline irascibile...

2008-12-27T23:16:00.006+02:00

Spumant de baie cu aroma de zmeura, gel de dus cu floare de lotus, masca hidratanta pt par cu ulei de masline, Paradis olfactiv.

Curios ca un copilas din Alaska in desertul Sahara, se apropie tiptil de marginea cazii si isi etaleaza mandru labutele pe aceasta. Incearca sa identifice parfumul necunoscut, nu reuseste. Ea e mandra ca l-a atras. Se apropie de el. Nasucurile lor sunt atat de apropiate incat 2 secunde se lupta pentru acelasi aer cald. Dupa aceasta ea incepe sa rada ludic si il stropeste amuzata. El o priveste usor iritat, dupa care se refugiaza pe masina de spalat. Incepe sa-si linga superficial blana doar pentru a-i arata ei ca l-a deranjat gestul sau.

Ea isi termina calma baia si apoi elibera apa din cada.
-De ce ma privesti asa, fata imblanita ?
-Nesocotito!
-Libidinosule!

Halatul visiniu ii imbratisa lacom pielea moale aproape uscata. Corpul se lasa purtat molatec catre camera sa imbacsita cu cioclata.

.Ea-El . El-Ea.

2008-12-24T16:29:00.004+02:00

Ea: -Hey, pisi! Ce faci?
El: -Hmm...doar te privesc. Uneori ma infior cand vad cat de patrunzatori sunt ochii tai.
Ea: -Stii...Mie mi-e cam sete.
El: -Sa-ti aduc ceva de baut?
Ea: -Nu. Si totusi as vrea sa beau ceva. Ti-as bea sufletul...
El: -Umh...daca vrei tu...
Ea: -Uh! Vreau...dar mi-am uitat paiul acasa...:(
El: - ?!
Ea: - ! :*
El: -:)

...dupa 2 ore...

Ea: -Pisi!
El: -Da?
Ea: - Vreau sa te rog ceva...
El: -Roaga-ma...
Ea: -Te rog: Acordeaza-mi sufletul cu sufletul tau! Nu conteaza daca il acordezi dupa ureche sau cu acordorul. Si totusi, daca nu il acordezi dupa ureche, te rog sa folosesti in locul acordorului toata sinceritatea, tandretea si atentia de care dispui. Multumesc!

Ganduri din ultimele zile

2008-12-18T01:10:00.003+02:00

"Viata este doar un studio de televiziune in care toti alergam haotic, vrand sa filmam aceesi reclama : fericirea deplina."

"Un om fericit este acela cu burta plina si vezica goala." :-)

"Cea mai mare calitate a unui om este cea de simti, iar cea mai mare datorie a omului care simte este de a-i invata si pe alti oameni sa simta."

Atacat...

2008-12-09T20:57:00.003+02:00

Ajuns in baie, se simti izolat de reprosurile nejustificate. Se privi cateva clipe. Se naclai pe degete de negreala prezenta sub ochii verzi. Se spala pe maini de mizeria transferata de pe barile metroului, iar fata de tristetea indusa.
Pe varfuri paseste in camera sa cu peretele de vest plin de afise si patul facut impecabil dis de dimineata. Se aseaza la biroul ce se bucura sa-l vada. Isi permite o imbratisare cu el, lasandu-si usor capul pe suprafata acestuia. Suvitele crete se rasfirara lenese.
Varfurile firelor de par zac inerte pe biroul incarcat. Sunt prea plictisite, n-au chef sa se joace. Degetele le implora macar o o boaba de atentie.Varfurile nu cedeaza, isi mentin pozitia demna,dar pe ascuns, s-au inrosit de emotia invitatiei. Ochii privesc inocenti in gol, nu vrea sa gandeasca nimic, si totusi nu reuseste. Cuvintele agresive ii erau mult prea impregnate in memorie. Vru sa planga. Nici macar asta nu-i reusi. Nu era in stare nici sa asculte muzica, desi calculatorul il imbia nerabdator. Se multumi cu facutul temelor intr-o liniste aproape enervanta si apoi, schita cateva detalii la desenul “bulldog”. Asta ii deschise apetitul. Numai el stia ce bucurie iti poate aduce desfacerea unui bloc de desen “Canson” din ambalaj. Numai sa-l fi vazut cat de delicat si emotionat era si pe buze ti se ivea un sincer zambet.

Neliniste nesuferita

2008-12-04T21:21:00.005+02:00

Pasii agitati m-au condus pe straduta prea bine stiuta din spatele blocului. In urma cu o seara credeam ca m-a mancat un urias care a mancat si toata straduta din spatele blocului, impreuna cu blocul, felinarele, copacii, masinile si luminile felinarului. In stomacul acestuia se gasea o substanta vascoasa in care pluteau cele mentionate mai sus, iar eu mergeam linistita de-a lungul stradutei nevazand aproape nimic in fata mea din cauza cetii dese.

Mergeam cu aerul rece prezent in tot corpu-mi si ganduri ravasite total pana cand am ajuns in fata scarii si am observat faptul ca inchizatoarea usii imi refuza cheia. Am mers in jurul blocului lipsit de viata cautand un raspuns, dar n-am gasit nimic. Doar singuratate, pustietate si inca mai multa singuratate. Mi-am amintit ca aveam ceva ciocolata la mine. Am desfacut ambalajul incapatanat si cubuletul dulce, pe care scria caligrafic "Emotie", s-a topit iremediabil in cavitatea mea bucala. Brusc blocul s-a luminat, ceata s-a evaporat, cheia mi-a fost acceptata, liftul statea sfidator la ultimul etaj.

Astazi vantul s-a metamorfozat intr-o atmosfera placuta, aproape calda,cheia mi-a fost consimtita de la bun inceput, cerul a fost de un bleumarin perfect, liftul m-a asteptat nerabdator la parter. M-am lasat dusa. Am ajuns in camera-mi slab luminata, dupa cum-mi place. Mi-am ales cubuletul pe care scria "Tandrete" si l-am mancat. Am intrat pe blog si v-am impartasit asta...

Corectare teste

2008-11-26T23:09:00.003+02:00

Harjaitul stresant si aspru al minei de pix ieftin se aude de undeva din umbra, cateva sunete de pagini date si, o soapta, poate doua, se fac simtite, incontrolabil, din cand in cand. Pixul mazgaleste foarte agresiv, parca ar vrea sa pedepseasca matelialul prizonier, sa-l sfarseasca astfel. Lumina artificiala a neoanelor imi patrunde neinvitata in globul ocular, paseste brutal in fiecare por neajutorat, sugandu-mi lacoma, vlaga din mine. Ritmul alert al pixului s-a mai calmat. Poate ca s-a dat batut, la fel ca alte milioane de pixuri anterioare care au cedat in fata ezitarii si nesigurantei...

Ah! Lucrarea mea urma atunci cand a sunat clopotelul...

---->>>> :)

2008-11-23T09:56:00.008+02:00

Dimineata perfecta...soarele patrunzand neinvitat in camera mea...un borcan de compot de piersici foarte crude,asa cum imi plac...parul foarte ciufulit abia uscat..."Cantec prost"...motanul dormind pe perna mea, afisand un zambet discret pe mutrita-i blanoasa...blog...il trezesc, ma priveste nedumerit si totusi mandru ca-l bag in seama...se intinde lenes...isi continua somnul la soare...gandul imi zboara la El...probabil doarme...Dimineata perfecta...

Rosul suprem :D

2008-11-23T00:25:00.003+02:00

Unghiile-mi sunt cufundate intr-un rosu pur, parul intr-un prosop calduros, iar sufletul deja in lumea viselor...dar nu puteam patrunde total in aceasta lume daca nu ieseam, mai intai, din cea reala. Iata iesirea mea:

omul told me : "only people we know may know our weakness because only they will take care of us"

Nu demult, m-am gandit la ceva asemanator spunanadu-mi faptul ca atunci cand incepi sa cunosti cu adevarat o persoana este inevitabil sa nu-i cunosti si defetele.
Si atunci mi-am zis : "Eu vreau sa cunosc persoane care la randul lor sa ma cunoasca, dar nu vreau sa-mi cunoasca defectele, pentru ca poate atunci nu ma vor mai placea."

costi m-a calmat spunandu-mi ca daca acele persoane imi sunt prieteni adevarati, ma vor accepta asa cum sunt si nu voi fi ocolita. :)

Si totusi, cand putem fi siguri ca intr-adevar cunoastem o persoana?
Cred ca niciodata pentru ca, dupa cum am invatat la psihologie, psihicul uman este in permanenta schimbarare...

p.s.legat de rosul pur ce sta mandru pe unghiile mele; zilele trecute m-am ascuns in spatele unui rosu nu foarte intens si sidefat, desi ceea ce-mi doream cu adevarat era acest rosu ce ma stapaneste acum;
deja m-am indragostit de el...

p.p.s. noapte buna, trifoiasi ! :) >:D<

Sufletul

2008-11-16T22:23:00.006+02:00

Sufletu-mi se zbate disperat...incearca sa se elibereze...vrea sa fuga ("lasul!")...ar vrea sa topaie salbatic pe plaja ludica din vis... ("Elibereaza-ma, perfida durere!")
Momentan am reusit sa-l retin...i-am dat ceea ce-si dorea cu ardoare...ceea ce-si dorea de prea mult amar de timp...nu va voi spune ce anume...sunt putin egoista...stiu...dar uneori e bine sa fi egoist...
Mananac un cubulet de ciocolata amaruie...aroma bine cunoscuta si totusi mereu schimbatoare in functie de starea ta de spirit...

El II

2008-11-13T22:12:00.003+02:00

As fi vrut sa-mi spuna ca i-a fost dor de mine, dar din pacate, nu are cum...

Fara a intrerupe contactul vizual, fata il lua cu grija si atentia cuvenita si il lasa bland pe perna ei, ca pe un tron doar al lor, al felinelor...el ii transmise prin privire o falsa atitudine intrebatoare, caci stia ca are voie sa-si petreaca timpul pe perna ei. Ii placea la nebunie sa-i observe mandria si bucuria ce reieseau ca efecte a urcarii pe tron. Il parasi o perioada scurta de timp, caci mama ei o chema la masa de 12 minute deja. Cand se intoarse, il gasi in exact pozitia in care il lasase. Vicleanul, o scruta cu superioritate, caci ea ii acorda atentie studiindu-l fascinata, iar el se hranea zilnic tocmai cu aceasta atentie...

El I

2008-11-11T19:49:00.000+02:00

Cu cat respect si admiratie priveste fix in ochii sticlosi ai pisicii de plus situata langa el...Este o privire curioasa, dar in acelasi timp relaxata pentru ca stie faptul ca dintre ei doi tot el este superior.Pe cat de firava-i este mustata crem deschis, pe atat de duri coltii ce se ascund sub falcutele aparent zambitoare. Pe cat de inocent pare, pe atat de viclean este in realitate. Este un maestru al disimulatiei, caci isi ascunde adevarata latura puternica in spatele unor detalii exterioare pe care si le exploateaza si si le ingrijeste ca nimeni altul, cu buna stiinta...

Advanced Global Personality Test Results

2008-11-10T20:58:00.004+02:00

Extraversion
|||||||||||||||||| 74%
Stability
|||||||||||||||| 66%
Orderliness
|||||||||||| 50%
Accommodation
|||||| 22%
Interdependence
|||||||||| 36%
Intellectual
|||||||||||||||| 62%
Mystical
|||||||||||||| 56%
Artistic
|||||||||||||||||| 76%
Religious
|||||||||||||||||| 76%
Hedonism
|||||| 23%
Materialism
|||||||||||| 50%
Narcissism
|||||||||||||||||| 76%
Adventurousness
|||||||||||||| 56%
Work ethic
|||||||||| 36%
Humanitarian
|||||||||||||||| 70%
Conflict seeking
|||||||||||| 50%
Need to dominate
|||||||||||||||||| 76%
Romantic
|||||||||||||||| 63%
Avoidant
|||||| 23%
Anti-authority
|||||||||||||||| 63%
Wealth
|||||| 30%
Dependency
|||||| 23%
Change averse
|||||||||| 36%
Cautiousness
|||||||||||||||| 70%
Individuality
|||||||||||||||||||| 83%
Sexuality
|||||||||||||| 56%
Peter pan complex
|||||||||||| 50%
Family drive
|||||||||||| 50%
Physical Activity
|||||||||||||||| 63%
Histrionic
|||||||||||||||||||| 83%
Paranoia
|||||||||||| 43%
Vanity
|||||||||||||||| 63%
Honor
|||||||||||||||| 70%
Thriftiness
|||||||||||| 50%

Stability results were moderately high which suggests you are relaxed, calm, secure, and optimistic.
Orderliness results were medium which suggests you are moderately organized, hard working, and reliable while still remaining flexible, efficient, and fun.
Extraversion results were high which suggests you are overly talkative, outgoing, sociable and interacting at the expense too often of developing your own individual interests and internally based identity.

Mi-am mancat "modelul"

2008-11-07T21:46:00.005+02:00

Mi-am mancat "modelul". A fost gustos si totusi regret putin. Bietul de el! A fost un model bun, nu s-a miscat nici macar o secunda din pozitia in care l-am fixat atata timp cat mana mea a intrat intr-un ritm nebunesc umpland foaia odata alba. I-am privit fermecata forma unica, diferentele de lumina si umbra, codita gratioasa si apoi am incercat sa-l reprezint. Odata terminat desenul, m-am spalat pe maini de negriciunea carbunelui, dar si de crima ce urma sa fie infaptuita. I-am inghitit coaja subtire, mijlocul proaspat si apoi sufletul dulce plin de inocenta si semintele care il tineau in viata.
Of! Bietul mar...

Autoportret....faza terminala :D

2008-11-03T11:09:00.001+02:00

Iubirea - vrajitoare egocentrica

2008-11-02T19:36:00.002+02:00

Iubirea este o vrajitoare al naibii de priceputa. Stiu ca am intrat cam brusc in subiect dar astfel am simtit nevoia. Sa revenim, chiar este o vrajitoare foarte priceputa, poate chiar printre cele mai pricepute. Dar nu este o vrajitoare ca cea la care va ganditi deja: batrana ridata, egoista, urata si malefica, ci o vrajitoare egocentrica perfect constienta de abilitatile si de valorile sale. Numai iubirea poate uni doua persoane total diferite, numai ea poate scoate la iveala tot ce e mai bun in oameni, numai ea te impinge sa iti schimbi parerea despre lucrurile care inainte ti se pareau banale sau stupide si sa te faca sa te simti firesti, numai ea implica in acelasi timp intelegrea, comunicarea, afectiunea, emotia, spontaneitatea, increderea, completandu-se una pe cealalta intr-un intreg incredibil de echilibrat, numai ea te poate impinge la compromis. A putea iubi este o adevarata binecuvantare, pentru ca nu multi o ating in decursul vietii lor, dar si atunci cand o ating sunt luati in surprindere de ea, cea demna de rangul ceresc...

sambata...

2008-11-01T19:43:00.004+02:00

Ultimele raze de soare ale zilei mi-au mangaiat bland obrazul, parul, dar mai ales sufletul. Tipii jucand baschet in parc ore in sir fara se plictiseasca. O veverita care nu si-a aratat prezenta. O chitara chinuita de mine. O ciocolata Milka. Cativa fani falsi, din pacate. Contrastul cromatic realizat intre iarba inca verde si frunzele ingalbenite cazute una cate una clatinandu-se usor in adierea lina a vantului. Un parfum specific greu de reamintit. Un par moale si matasos. Un bloc de desen si 2 bucati de carbune. 3 ore de calm vesel, lichid, intr-o lume nebuna. Cladirea impunatoare de peste drum, cea care unora le creeaza groaza permanenta, altora le dezvolta o moara in stomacel, iar altora nu le transmite pur si simplu nimic. Ma intorc in vesnic a mea camera in care ma simt atotputernica. Momentan trebuie sa-mi canalizez atentia si energia spre ceva teme. Ma gandeam ceva mai devreme: Daca zburam mai sus decat pasarile, daca ne scufundam mai adanc decat pestii, ce mai vrem sa dovedim impotriva naturii? De ce nu putem invata legea traiului armonios intre oameni si natura fara sa o distrugem ca niste bestii malefice ce suntem uneori? Nu stiu. O zi perfect de......sambata...

Brrr....

2008-10-24T19:50:00.003+03:00

Brrr...era mai cald la metrou decat este afara in atmosfera complet uda. Tremur...totusi mi se pare interesant fenomenul de a tremura (desigur ca gandindu-ma la asta uit de faptul ca mi-e frig) deoarece parca este o forma a corpului de a-ti arata ceea ce tu ai observat deja sau nu : faptul ca este frig. In fine, cred ca voi innebuni complet daca mai vad inca o data la metrou la acele televizoare nou-noute reclama la pasta de dinti Blend-A-Med 3D White Luxe sau la Gillete Fusion sau la Milenium Bank si alte prostii.

Astazi m-am trezit fix la 8:27, desi imi programasem ceasul desteptator de la telefon sa sune la 8:33. Ador sa observ perspicatatea corpului meu care stie cam pe la ce ora ar trebui sa se trezeasca. Profitand din plin de cele 6 minute neprogramate, am ales sa deschid geamul si sa privesc pur si simplu cerul...Hmmm...cam innorat si usor cenusiu pentru gustul meu.

De asemenea, il vad pe motanelul meu, Toto, cum ma priveste furios, parca reprosandu-mi pentru a nu stiu cata oara faptul ca iar mi-am pus ceva caiete pe pervazul de pe interior. Pacat ca nu stie ca nu le pun ca sa-l supar, ci chiar pentru binele lui pentru ca incerc sa-l dezobisnuiasca sa mai doarma acolo. Si incerc acest lucru pentru ca odata era geamul deschis si el dormea acolo si sprijinandu-se de plasa,aceasta s-a deschis si el ar fi putut sa cada, ceea ce m-a speriat grozav :D Am crezut ca voi adormi in ora de latina, noroc ca ora dureaza doar 50 min. Ar trebui sa ma apuc de bagajel, caci maine plec in excursie...uneori e bine sa mai iesi putin din rutina zilnica...:)

Autoportret...

2008-10-23T19:44:00.006+03:00

Astazi am intrat intr-un vagon al metroului nu foarte plin deci mi-am permis sa ma asez pe un scaun . Langa mine se afla o femeie cu fetita sa in brate. In urmatoarea secunda am fost sigura de ce va urma: fata fetitei, inconjurata de doua codite balaie impletite probabil de mama ei, se lumina si atunci am stiut ca va incerca sa atinga cel putin unul dintre lucrurile care atarna de ghiozdanul meu. Si asa s-a si intamplat: s-a aplecat usor privindu-mi intrebator si apoi a atins insigna ce statea bine infipta in textura ghiozdanului, incercand sa-i ghiceasca materialul din care este confectionata. Nu a apucat prea mult timp sa o tina in manute, caci metroul ajunsese la capat si a trebuit sa coboram, insa la plecare mi-a zambit recunoscatoare. As numi asta un fel de nevoie de a simtit lucrurile, de obicei intalnita la cei mici. Si eu am inca aceasta nevoie si mi se pare absolut fireasca. In fine, apoi m-am amestecat prin multimea haotica ajungand la Unirii unde Veronica ma astepta deja de 7 minute. Am iesit impreuna la suprafata si am luat-o agale spre Universitate, intrand pe Lipscani si apoi pe o mica strazisoara care ne-a condus spre Rai, si anume "Hanul cu Tei". Nu stiu daca este de vina poate si aspectul de vechi, dar plimbandu-ne pe acolo in cautare de cartoane colorate pentru ora de educatie plastica, am simtit ceva nemaintalnit pana acum: pur si simplu nu mai voiam sa plec de acolo, as fi vrut sa intru in fiecare magazinas, sa vad fiecare articol, dar timpul nu prea ne-a permis. Insa am avut timp sa-mi achizitionez ceva ce de mult timp imi doream : carbune de desen. Abia astept sa-l incerc intr-un desen viitor. Intre timp la ora de educatie plastica ni s-a impus tema autoportretului pe acele cartoane, ceea ce nu stiu daca m-a bucurat sau nu. In mod normal sunt destul de creativa si imi place sa desenez, dar sala de clasa nu este mereu un cadru potrivit pentru orice. In fine, m-am caznit putin sa nu acord atentie harmalaiei din clasa. Iata ce a iesit :

Model

Inceput de autoportret:

Nu stiu inca numele potrivit :D

2008-10-20T20:33:00.006+03:00

Exista un pod care te conduce dinspre copilarie spre adolescenta. Fiecare il trece cum poate. Pe partea cealalta ne asteapta o lume total diferita celei pe care am privit-o pana atunci ochi de copil. acea lume are nevoie de oameni cu nobletea-n suflet, iubirea-n inima si speranta in priviri. Tot ce trebuie sa faci este sa incerci sa nu te impotmolesti la mijlocul podului si odata ce ai trecut pe partea cealalta sa ai curajul sa-ti iei viata-n manute si sa inveti sa-ti invingi temerile, dar si sa nu uiti sa visezi...

Era o zi perfect senina. Pur si simplu simtea ca are nevoie de o zi pe care sa si-o dedice ei, ei si numai ei. Astfel si-a luat micutul ghiozdanel, si in micutul ghiozdanel cheile, telefonul mobil, mp3-ul si portofelul in care avea abonamentul la metrou si desigur buletinul. S-a dus in parc, a urcat de-a lungul unui sir relativ lung de trepte si sus a gasit o carare pe care nu o stia acolo, dar era imposibil caci ea fusese de mai multe ori in acelasi loc si nu era nicio carare. Porneste pe cararea sireata si curand se vede deja cufundata intr-o padure intunecoasa. Aceasta avea o pereche de ochi patrunzatori, un nas carn si o gura cu niste buze imense mai mult decat hidoase...A continuat sa mearga astfel vazand langa un copac un mic demon. S-a asezat langa el pe iarba fina. Acesta i-a oferit mana lui, iar ea ii analiza mana precum un copil analizeaza trunchiul unui copac taiat (pentru a-i ghici varsta), o bomboana tocmai primita (incercand sa-i ghiceasca gustul) sau precum un detectiv cazierul unui infractor...

"Iarta-ma! Eram indragostit/a..."

2008-10-17T19:26:00.009+03:00

Ce stare de spirit, ce cer de un albastru perfect, ce mancarici in corp, ce tendinta de a fi mai bun cu toata lumea si de a o privi printr-o umbrela uriasa transparenta roz. Aud tot mai multa lume in jurul meu, aproape zilnic exclamand emotionata: "-Sunt indragostit/a!"Cred ca atunci cand esti indragostit uiti ca ti-e foame ori sete (asta pana cand corpul incepe sa-si ceara drepturile de a fi bine ingrijit), pur si simplu parca ai alt cap insurubat de gat si al tau e plecat undeva departe.

Desigur ca fiind neatent la lucrurile din jurul tau incepi sa faci greseli, minore dar tot greseli. Si atunci poate interveni scuza: "Iarta-ma! Eram indragostit si nu stiam ce se intampla." Si totusi, cate greseli poti motiva cu aceasta? Si este oare corect sa iti motivezi greselile dand vina pe seama unui sentiment atat de firesc si de frumos.

Eu nu cred pentru ca asta poate duce la uratirea lui si nu trebuie sa ne pierdem total capul, ci sa ne pastram un minimum de luciditate, astfel incat sa nu ne afectam viata cotidiana (asta insemnand in limbaj parintesc atunci cand parintii afla ca subsemnatul copil este indragostit, sa nu ne afecteze in notele de la scoala), dar eu cred ca poti fi indragostit fara ca aceasta sa aiba efecte neplacute in "viata cotidiana". Tot ce trebuie sa faci este sa iti pastrezi acea cescuta de luciditate.

Acum esti apt pentru a te indragosti...:D Indragosteala placuta tuturor ! :D

Muzica sufletului

2008-10-16T20:00:00.003+03:00

Cred ca exista un moment in viata fiecaruia in care chiar nu mai stii incotro s-o apuci si ce sa faci cu viata ta. Dar eu cred ca asta este o stare indusa de "muzica" indusa la maxim de cei rauvoitori din jurul nostru.

De aceea, pur si simplu trebuie ori sa-ti pui niste doape enorme in urechi pentru a te proteja impotriva lor, ori pur si simplu sa-ti bagi in urechi castile de la mp3 si sa dai play "muzicii sufletului" tau si sa plutesti pur si simplu spre ceea ce simti tu ca trebuie sa faci. Daca vom asculta de muzica majoritatii vom ajunge toti sa ascultam acelasi "gen muzical", al ignorantei si inculturii. Asa ca fiti speciali si nu va axati pe un singur "gen muzical", ci urmati-va propria muzica "sufleteasca" si fiti mandri ca va urmati dorintele pentru ca asta chiar este o prioritate in viata!

Postare din tot sufletul pt V. Nu renunta!

Iubire in bule de spumant

2008-10-12T22:20:00.003+03:00

Nu stiu daca faptul ca azi m-am intepat intr-o urzica mi-a alterat creierul ( o scurta escapada de o zi la munte )sau pur si simplu sunt o fire mai iubareata, caci tind sa vad iubire in cam toate lucrurile. De exemplu, astazi am vazut-o in timp ce faceam baie. Am turnat niste spumant in cada si am dat drumul la apa, intre timp am inceput sa ma dezbrac, iar spuma parfumata sa se contureze frumos. Nerabdatoare, ca de obicei, am intrat repede in cada plina deja cu spuma si urmatorul instinct a fost sa ies imediat afara (apa era prea fierbinte), dar nu puteam caci eram plina de spuma, asa ca am dat drumul la robinetul de apa rece pentru a mai echilibra temperatura apei (exact ca intr-o relatie daca te arunci cu capul inainte fara sa verifici inainte "apa", iar primul instinct este sa parasesti relatia, fara sa incerci "sa dai drumul la apa rece").

Asa...apoi am ascultat cum se dizolva spuma cu un sunet destul de enervant as spune, astfel ca m-am afundat in apa si cu urechile si am inchis ochii (in sfarsit, ceva liniste). Cand am iesit la suprafata mai era cam jumatate din spuma initiala, aceasta inca sfaraind grozav. Am privit-o pana a disparut complet si apoi am incercat sa agit apa pentru a reaparea spuma...nu m-am ales decat cu cateva bule ratacite, parca spuma pur si simplu nu mai voia sa apara. (din nou, similitudinea cu o relatie..."spuma" initiala este fabuloasa, doar ca face un zgomot cam enervant; daca o ignori(deci intri cu capul in apa), aceasta va cam diparea; apoi daca o neglijezi complet (privesti cum se dizolva) aceasta va disparea si oricat vei incerca sa obtii aceeasi spuma initiala din aceeasi relatie nu vei izbuti) Apoi iesi din cada, cam sifonat si dezamagit de disparitia "spumei", dar si increzator, caci poate saptamana viitoare faci din nou o baie cu "spuma" desigur daca iti permite timpul.

Buna! Sunt 2 EU...

2008-10-10T19:55:00.009+03:00

2 EU...Ei bine fiecare EU are de fapt 2 EU: unul exterior si altul interior. In rare cazuri acestea sunt identice pentru ca suntem al naibi de falsi, (uneori) astfel incat desi EU nostru intrerior simte ceva, noi adoptam un alt EU exterior pentru al ascunde pe cel interior. Poate ca uneori e bine sa te ascunzi, dar te-ai ascuns ieri, te ascunzi azi, te ascunzi si maine, si pana cand te mai ascunzi? Cand acesti EU se vor intersecta?

Astazi Eul meu exterior a fost impecabil as putea spune, dar Eul interior nu stiu cui i l-am lasat, caci parca astazi a cam lipsit din mine. Totul a inceput la metrou, in drum spre scoala. Am asteptat aproximativ 7 minute pe peronul nici prea plin, nici prea gol. Am patruns in vagonul destul de gol, motiv pentru care mi-am permis sa ma asez pe scaun. Am ramas profund dezgustata privind 2 tineri, cica indragostiti. Tipul tocmai ii verifica agenda telefonica si tipa era nervoasa din acest motiv. Nu-i inteleg...unde mai este incredererea? M-am imaginat ridicandu-ma in picioare si incepand sa sustin cauza increderii in iubire, acea iubire pura, simpla, dar magica in acelasi timp. Am renuntat la idee pentru ca nu cred ca mi-ar fi acordat mare atentie si s-ar mai fi uitat ciudat la mine si tot compartimentul. Dupa ceva timp de gandire la unele cupluri pe care le-am tot observat de-a lungul unui timp, cred ca am descoperit ceva comun la aceste cupluri: Sindromul "Te iubesc, dar nu prea". Se manifesta la unul sau chiar la ambii parteneri si consta in spunerea a 2 cuvinte foarte importante (Te iubesc), dar care nu se potrivesc situatiei date, fiind spuse de persoane care nu simt intensitatea celor doua cuvinte. Am incercat sa-mi dau seama (fara prea mari sanse de izbanda) de ce o fac. Cred ca pentru a convinge cealalta persoana din cuplu de asta sau chiar pentru a se convinge pe ei insisi. In fine, bine ca am mers alaturi de ei doar 3 statii.

Apoi m-am amestecat cu actuala carte preferata (presimt ca nu e genul de carte pe care sa o pot uita, deci va ramane preferata). Este o carte extrem de speciala, o carte care mi-a miscat Eul interior, determinandu-ma sa ma gandesc tot mai mult la ea. Astazi am observat ceva foarte interesant si anume, cum incep sa citesc mai departe din ea, ochii incep sa-mi lacrimeze (destul de ciudat fenomen) ochii. Mi s-a mai intamplat sa plang fara sa stiu de ce, dar asta chiar este ceva magic : pur si simplu cartea ii transmite ceva Eului meu interior, iar Eul interior se foloseste de Eul exterior pentru a-mi semnala asta. Ei bine, felicitari Eului meu interior care a reusit astfel sa ma faca sa pretuiesc mai mult cartea. (Mi-a luat cam mult timp sa-mi dau seama pentru ca de 5 zile imi lacrimeaza ochii cand citesc din ea si totusi abia astazi am facut corelatia. Totusi sunt fericita ca am observat ca inca am capacitatea de a fi sensibila si nu ignoranta).

As vrea sa...

2008-10-08T21:16:00.004+03:00

As vrea sa existe o persoana in viata mea
Care sa nu ma poata uita indiferent de ce s-ar intampla
Sa-mi ramana aproape intr-o liniste calma
Si sa ma tina in brate precum o mama.

Sa nu fie o liniste apasatoare
Ci una de perfecta conectare
Sa visam din disperare
Si sa plutim usor in uitare.

Sa-mi ia gentil capul intre maini
Ca printr-o magica oglinda
Pur si simplu a ne privi
Si sa constatam vesela ironie.

Sa ma stranga in brate mai tare ca niciodata
O lacrima binefacatoare sa pice indata
De-a lungul obrazului prea alb
La ureche sa-si sopteasca lin: “Te iubesc!”

Dependenta de net si de imbratisari

2008-10-07T21:00:00.006+03:00

ATENTIE! Acest articol a fost scris cu o zi in urma...acum am net slava Domnului.

As fi vrut sa nu fiu nevoita sa scriu acest articol, dar iata-ma in fata faptului implinit. Nu am net! O seara fara net e o seara pierduta: nu pot sa blogaresc, sunt obligata sa wordesc si in ziua in care voi avea net sa pastuiesc pe blog. As vrea sa pot sa ma uit pe hi5, poate mi-a mai lasat cineva vreun comentariu, sa stau pe mes, astfel avand posibilitatea sa comunic cu trifoii mei sau sa verific daca EL este online (Vero stie), sa imi iau vreun film sau sa caut ceva pe net. Din pacate, niciuna dintre aceste actiuni nu sunt prea realizabile acum.:( Cred ca ma voi multumi sa fac tema la mate si apoi sa pictez ceva. Daca sunteti cuminti poate va arat si voua. :P
Am citit ceva zilele trecute (unora dintre voi deja v-am impartasit), ceva care mi-a atras atentia (mare lucru) : “Ai nevoie de 3 imbratisari pe zi pentru a supravietui. Dar 15 ti-ar fi suficiente!” B. Tanner. Sper sa va foloseasca si voua la ceva si sa va faca ceva mai fericiti. Eu am primit astazi 11 imbratisari. Yeeee! Desi 1 dintre ele a semnificat cat 10 ;)) (Vero stie again ). De asemenea, l-am salvat pe trifoiul Costi care era la ananghie neprimind nicio imbratisare astazi, eu l-am imbratisat de 2 ori si Vero o data. Good job, Vero! Hey! Tu de cate ori ai fost imbratisat azi? :)

Viata de ieri - Viata de azi - Viata de maine

2008-10-04T21:43:00.004+03:00

Incredibil cate schimbari avusesera loc in ultima vreme. Unele schimbari impuse ( profesori schimbati ) si altele care se cereau singure. Ori era impresia ei si incepea sa creada ca sufera de astenie de toamna, ori era adevarat. Ieri era fricoasa, timida si neinsemnata. Asa se simtise. In dimineata aceasta a simtit cu adevarat ca s-a trezit. Ar fi vrut sa mai doarma, dar stia ca trebuia sa mearga la cor, ceea ce pe moment era foarte enervant. Odata ajunsa a observat toate fetele celor prezenti: unele vesele, altele indignate, iar altele deja incepusera sa susoteasca despre ea. Au inceput sa faca vocalizele. In momentul cand a inceput sa cante s-a simtit atotputernica peste tot si toate. Atunci descoperise misterul : desi erau multe neintelegeri intre fetele de la cor, atunci cand cantau nu mai tineau seama de ele, astfel rezulta ceva incredibil de adevarat si de pur. Aceasta era totusi pasiunea lor comuna. In drum spre casa a terminat de citit (spre bucuria Veronicai) o carte foarte speciala pentru ea, pe care (by the way) a crezut ca a pierdut-o de doua ori in cele doua saptamani in care a citit-o. A inceput sa planga la fel de sincer precum un copil mic. Cartea aceea ii oferise in acelasi timp suferinta si veselie, durere, dorinta, admiratie. Stia ca nu o va uita niciodata. Astazi stie ca a revenit la o forma initiala a ei, dar mult imbunatatita si dupa multa vreme, era in sfarsit fericita. Simtea ca a renascut, deoarece isi reluase o parte din activitatile ei preferate. Si-a redescoperit creativitatea de mult pierduta ( Adriana si altii stiu ). Acum era sigura ca orice va fi maine nu o va mai putea impiedica sa faca si sa spuna ceea ce-si dorea cu adevarat. Ii lipseau doua lucruri pentru a fi deplin fericita : o iubire pura si profunda si desigur, a merge la acea activitate care mereu o facea sa-i curga viata-n vene si nu sange: repetitiile la teatru. Costi! Misha! Iulia! Dragos! Lavi! - persoane dragi care spera ca vor ramane dragi...

Imi salut toti trifoii cu 4 foi. Sper ca v-am furat macar un zambet, daca nu o schimbare totala de spirit si vreau sa cred ca a citi pe blog-ul meu este o activitate placuta pentru voi toti si nu o obligatie pentru ca v-am rugat eu. Sper sa va placa articolele ce vor decurge in urmatoarea perioada la fel de mult pe cat imi plac mie.

Pierdere in multime

2008-10-03T22:02:00.006+03:00

Era o banala zi de vineri in care tot ce-si dorea era sa treaca neobservata prin multime. Dar stiti si voi cum e: nu prea reusesti atunci cand iti propui asta. Statea pe peronul mult prea aglomerat de lume grabita. Asculta la Mp3 una dintre melodiile ei preferate. Ii placea sa stea pe peron ascultand melodia, astfel formandu-si un strat protector impotriva lumii si sa se uite din cand in cand la ei si sa constate ca o privesc pe furis si cand ea le intoarce privirea isi trantesc privirile curioase in pamant. Mai tarziu, in metrou, observa in refletia geamului aceleasi priviri curioase care o faceau sa zambeasca fara voia ei. Ii placea sa zambeasca in metrou deoarece oamenii nu sunt obisnuiti sa observe fete vesele si asta ii determina sa fie curiosi. Apoi isi ridica brusc privirea si ii vedea in refletia geamului cum isi intorceau capetele. La scoala a invadat-o un sentiment de pierzanie printre atatia adolescenti grabiti. Oare unde voiau sa ajunga? A fost atat de derutata de graba asta incat a scris data pe tabla 4.X. in loc de 3.X., evident fara sa-si dea seama. Ideea e ca suntem prea grabiti si ca uneori trebuie sa stam la semafor, nu sa trecem pe rosu.

Am vrut si chiar am scris despre o fata al carei comportament ma intriga, in acest articol. Dar apoi am realizat ca nu i-am cerut voie. Suntem foarte asemanatoare. In schimb pot spune, cu zambetul pe buze si fara sa regret, ca mi-a oferit o lectie chiar fara sa vrea. Este foarte adevarat ca trebuie sa ne urmam instinctele, pentru ca daca nu le-am urma, nu am mai fi spontani, dar exista anumite instincte care nu sunt tocmai demne de a fi urmate, si anume cele impulsive.
As vrea sa-i multumesc unui trifoi foarte drag, O. pentru sustinere si pentru increderea pe care mi-a redat-o in mine si in cei din jurul meu care merita. Apropo , sa iei si tu un Fervex, poate iti mai trece raceala. Pup. P.S. Poza cu soarele e facuta de mine. :D

Atatea moduri de a iubi...

2008-09-30T21:49:00.004+03:00

Atatea moduri de a iubi si totusi atat de diferite toate. Oare de ce? Probabil pentru ca si oamenii sunt diferiti. Iubirea poate fi derutanta in perioada adolescentei, deoarece de fapt noi suntem cei derutati. Fiecare o percepe intr-un fel propriu, unic. Unuia poate iubirea ii miroase a vanilie, iar prietenului sau cel mai bun ii miroase a ciocolata. Si atunci, daca fiecare o percepe in felul sau, eu vad o reala problema: daca cineva o percepe gresit? Din aceasta intrebare decurge aproape automat o alta : iubirea poate fi perceputa gresit? Intr-un articol anterior (http://fragmentede-adevar.blogspot.com/2008/07/iubire-in-culori-de-lac-de-unghii.html) am incercat sa inteleg iubirea ca pe un lucru simplu, dar i-am subestimat puterea deoarece IUBIREA chiar este esenta vietii ! Cum ar fi viata noastra fara un strop de iubire? Eu vad ca am fi niste zombii incapabili de orice alt sentiment. Cum ar fi daca nu ne-ar iubi parintii, mai ales atunci cand ne simtim singuri? Cine e mereu alaturi de noi? Ei. Am mai descoperit ceva interesant. :D Iubirea se transmite din generatie in generatie deoarece prima forma de iubire cu care luam contact este cea neconditionata a parintilor. Apoi, dupa o vreme in special in adolescenta, ajungem sa uitam asta sau sa ignoram pur si simplu pentru ca centrul fiintei noastre se fixeaza in jurul cercului de prieteni. Atunci ne dorim iubirea, atentia si aprecierea prietenilor. Cam atat pentru seara asta...incepe Tila Tequila...acolo studiez un tip de iubire mai ciudata. Un sfat pentru totii cititorii :
Iubiti-va parintii deoarece ei v-au transmis darul iubirii si este un dar intr-adevar valoros!
Te pup,mami. :D

Prizee.com

2008-09-30T21:26:00.003+03:00

Uite ca am vazut-o si pe asta. Se face ca e un site cu jocuri pentru copii mici si jucandu-te acumulezi Bubz, cu care apoi iti comanzi cadouri acasa. Si totul este absolut gratis deoarece jucandu-te zilnic le faci multa publicitate, astfel ei fac o gramada de bani. Frumos! In rest, ce ar mai fi de zis? Este o metoda excelenta si destul de placuta pentru amatorii de pierdut timpul aiurea.

O zi.....din duzina de zile banale

2008-09-29T21:42:00.006+03:00

Astazi a ajuns mai devreme la scoala, a stat langa sala de clasa 5 minute intr-o liniste totala pe holul pustiu. Apoi si-a dat seama ca a astepta douazeci de minute langa o usa a unei clase care ar putea fi goala nu era tocmai o idee care sa-i surada. Astfel a intredeschis incetisor usa si cand a vazut profesoara stand la catedra a inchis-o foarte repede bajbaind un "Buna ziua!" auzit doar de ea. Se duse in baia fetelor pentru a se observa in oglinda absolut dezgustator de murdara, dar mirosul de urina proaspata nu a lasat-o sa stea acolo mai mult de 2 minute. Dupa doua ture scurte de hol s-a asezat in ghemuit langa sala ei de clasa si isi scoase un caiet mic si galben, acesta cuprinzand gramatica limbii latine. Nu-i venea sa citeasca prea mult din el deoarece nu-i placea noua profesoara de latina, dar o facu totusi pentru a trece timpul mai usor si pentru ca oricum nu conta ce credea aceasta. Curand dupa aceasta au venit langa ea doua colege.
-Ce faci, Ana? Ce citesti acolo?
-Hmm...ceva pe la latina.
-!?!! De ce? Ne da test ?
-Nu. Trebuia?
Si pleaca afara.
Ana pur si simplu nu intelegea uneori unele persoane. Ea era aproape singura din clasa careia ii placea latina. Ceilalti o considerau inutila si grea. Ei cu siguranta, ii placea mai mult decat matematica, fizica sau chimia. Se suna in sfarsit, de iesire. Intra in clasa, isi lasa ghioadanul si se duce pe holul pe cat de linistit in urma cu 10 min, pe atat acum de aglomerat si de zgomotos. Era plictisita de aceleasi fete triste, stresate sau exagerat de vesele, ale unor persoane total ignorante. Ziua trece greu, dar sigur. In final se mai inveseleste, datorita trifoilor cu 4 foi de la scoala. Merge cu metroul , zareste din nou acel cuplul atat de dragut, din nou ramane uitandu-se la ei, dupa ce ii saluta desigur. La Unirii ea si V. se intalnesc cu niste colegi de la o alta clasa de a 10-a. Ana le-o prezinta pe Betty cea Lanoasa. Raman uitandu-se cam ciudat. Uneori ii placea la nebunie sa faca asta: sa ii socheze numai de dragul de a le vedea fetele. S-a mai dus o zi, e vremea temelor.

Oare maine va avea loc acel eveniment misterios la care spera ea sau va fi din nou o zi banala?
Oare cerea atat de mult? Isi dorea doar ceva simpatic in viata ei. La fel cum ea era mereu vesela asa sa fie si altcineva in jurul ei. Cineva gata sa o surprinda, dar pe ea nu o surprindeau prea multe pentru ca aceste "multe" nu se intamplau. Si-ar fi dorit o viata plina de evenimente spectaculoase la fiecare pas, persoane interesante care sa o aprecieze ca pe un trifoi cu 4 foi ce este, dar acestea uneori intarziau sa apara, nimeni nu se gandea prea mult la ea si nimeni nu-si dadea seama de dorinta ei aceasta atat de bine ascunsa. Poate intr-o zi se va intampla si asta, doar daca asa e scris sa fie.

Melodie lina in suflet

2008-09-27T00:39:00.002+03:00

Am primit o melodie senzationala de la unul dintre trifoii mei cu 4 foi preferati, dar ce tot spun? Toti trifoii mei cu 4 foi sunt preferati. Este incredibila si nu pot decat sa-i multumesc pentru ca mi-a impartasit-o. Ata de trista si totusi atat de frumoasa in acelasi timp, ma determina sa o ascult la infinit, incep sa cred ca este malefica si creeaza dependenta. Numai pe mine ma pot apuca scrierile pe la ore atat de tarzii ca aceasta. Si ce daca ? Sunt frustrata , iritata , dar in acelasi timp calma si impacata cu mine insumi. De ce unii pot traii fericiti in prostia lor fara ca nimic sa-i tulbure, iar altii, care constientizeaza lumea din jurul lor si brusc incep sa fie pur si simplu bombardati cu tot felul de probleme fizice, chimice, spirituale etc. Nu stiu. Poate asa e decurgerea fireasca a lucrurilor. Eu vreau sa urmez fiecare etapa normala, desi uneori nerabdarea si curiozitate ma incurajeaza sa trec mai departe. Cam atat pentru seara asta, e timpul pentru somnicul necesar.

Aveti grija de trifoii vostrii cu 4 foi ! Apreciati-i ca sa nu-i pierdeti si daca inca nu-i aveti, cautati-i bine ! Succes in gasirea lor ! Eu ii pup pe totii trifoii mei , se stiu ei care sunt.

Seara de septembrie

2008-09-25T23:50:00.001+03:00

Afara ploua cu galeata si totusi, nu cu o galeata indeajuns de mare pentru a se inunda orasul si a fi scutiti de scoala.
Sa vedem...
-tema la engleza - Verificat
-tema la franceza - Verificat
-citit la latina - Verificat
-m-am spalat pe dinti - Verificat
-am avut grija de acneea mea aflata in stadiu mai mult sau mai putin incipient - Verificat
-m-am imbracat in pijamaua albastra cu norisori albi in care ma simt perfect ( o puteti vedea in imagine :X )- Verificat
Ce as mai avea de facut? A! Gata, stiu ! Sa blogaresc - una dintre actiunile preferate in ultimul timp - (acum) - Verificat

Ce a fost odata? A fost un fir de par prins de scalpul meu. Il purtam cu mine pretitundeni, fireste, in minte si in suflet, nefireste. Si intr-o zi iata-l ca s-a desprins poate chiar fara sa-si dea seama, de fapt. Iata ca durata lui de viata se sfarsise. De ce a renuntat asa usor ? De ce nu s-a tinut bine? L-am gasit pe umarul meu stang si mi-a parut asa de rau sa renunt la el asa ca l-am lipit la loc, am incercat sa sudez din nou acea legatura unica. Am reusit, dar dupa o vreme el a renuntat din nou. Abia atunci m-am observat pe mine si, mi-am dat seama ca acel fir de par lipit la loc imi facea rau, si inca cum. Atunci, dupa lungi confruntari cu mine insami am renuntat la el. De atunci, ma simt mult mai bine fara el si nu as da inapoi aceasta decizie. Odata, un prieten, C. mi-a spus ca nu ar trebui sa-mi fie frica sa traiesc. Iar acum ii dau dreptate si sunt intr-adevar convinsa ca NU mi-e frica sa traiesc, ci din contra. Sunt puternica, stiu ce vreau si nu mi-e frica sa arat asta, DAR ( pentru ca mereu exista un DAR, sau o persoana care sa spuna "Da, dar...") o arat doar cui VREAU.
Ce a ramas acum ? Franturi, amintirile stadiilor de crestere al firului de par.

P.S. Oare stie cineva ce semnifica "firul de par" ?
Va rog sa ma anuntati negresit daca ati inteles semnificatiile acestui text :D . Va multumesc!

Trifoi cu 4 foi...

2008-09-25T20:41:00.001+03:00

A fost odata un trifoi cu 4 foi. Hai sa-i dam un nume ! Sparky? Nu...pare nume de catel :D. Nici gand Miti...suna a pisica...eu propun Tony...Nu stiu de ce, dar imi place cum suna. Tony locuieste intr-un oras gigant si e foarte plictisit deoarece el este singurul trifoi cu 4 foi din oras .Zi de zi se pierde in multimea de trifoi cu 3 foi, cu 2 foi, cu o foaie...pana intr-o zi cand a decis sa calatoreasca in toata lumea pentru a vedea daca in alte orase exista alti trifoi cu 4 foi. A calatorit multa vreme, insa intr-un final l-a gasit: un trifoi cu 4 foi. Atunci s-a simtit mai fericit decat a fost vreodata in viata lui.

Morala: Un prieten adevarat este ca un trifoi cu 4 foi. Il gasesti cu multa greutate in multimea de prieteni falsi, dar cand il gasesti stii ca a dat cu adevarat norocul peste tine...

P.S. : Eu sunt sora lui Tony.

A fost odata...

2008-09-24T21:24:00.000+03:00

Toti iubim povestile, toti pastram amintirea unei nopti friguroase de iarna langa soba alaturi de bunici, unul dintre ei ne citeste o poveste, afara fulgii creeaza in perfecta armonie unul cu celalalt o patura perfecta de zapada...STOP! Cred ca in zilele noastre nu multi dintre noi mai asculta asemenea povesti, ci poate una care suna cam asa...

Era o zi de miercuri, incepuse scoala de fix o saptamana si 2 zile: pentru unii bucurie, pentru altii tragedie. Pentru ea era bucurie...sau asa credea ea. Se intorcea acasa de la scoala, cu metroul, ca de obicei cu buna prietena, colega de scoala si de mers la scoala, V. Cultivandu-si placerea ei de a urmari lumea din metrou de-a lungul calatoriei, ea a observat un cuplu tanar de la ea din liceu. Ii mai vazuse si inainte, dar ce conta? Inca nu le vazuse comportamentul in afara scolii. I-a privit uimita si pur si simplu furata de imaginea lor...aratau atat de frumosi impreuna, chiar perfect, gandi ea. Felul cum el ii atingea parul, fie numai si privirea ei pentru el i-au umplut sufletul de trairi. Astfel uita pentru cateva clipe de partiala ei tristete. Se simtea tradata de o parte din prietenii ei, dar pe de alta parte ii intelegea. Si totusi, inca nu stia partea cea mai rea...Pe aceasta a aflat-o pe cand era deja acasa. Dupa ce s-a incheiat discutia distrugatoare si-a permis, dupa mult timp, sa planga. Il vedea ca pe un gest eliberator, dar in acelasi timp stia ca lucrurile nu vor mai putea fi la fel dupa asta. Poate ca dramatiza prea mult, dar nu o interesa...pentru ca acestea erau sentimentele ei...